Hey guys,
Abia asteptam sa ajung la voi astazi- am avut o revelatie J.
Mi s-a intamplat si
mie si nu o singura data sa nu ma pot rupe de munca dupa ce programul este terminat.
Am momente cand si la cateva zile raman agatata intr-o situatie care ma macina
si nu-mi da pace si cam de fiecare data tata reuseste cumva sa ma deconecteze
sau macar sa ma faca atenta ca nu e ok ce se intampla cu mine sufleteste,
ajutandu-ma sa revin la sentimente mai bune pentru ca da, sunt multe lucruri
minunate in viata si sunt mai aproape de noi decat ne imaginam.
Mai nou m-am regasit in pozitia de observator pentru colegi
de-ai mei care patesc cam acelasi lucru si desi intentiile sunt minunate,
pentru ca isi doresc –la fel ca si mine – sa faca ceva extraordinar, sa
gaseasca acea solutie minunata pentru toata lumea, sufera mai mult decat este
cazul cand intamplarea face ca rezultatul sa nu fie cel asteptat.
Frustrarea este
maxima pentru ca stii ca dai 100%, 1000% si cu toate astea…nu se intampla ce te
astepti sa se intample.
Si atunci, ce este de facut?
In primul rand sa constientizam ceva: toate experientele pe
care le traim au doua surse de influenta – interioara, ce tine de noi si
externa, ce tine de factori pe care nu ii putem controla.
Cu alte cuvinte nu
putem controla 100% ce se intampla in jurul nostru. Da, stiu, este un
adevar greu de acceptat insa we have to deal with it, ce sa zic J.
Ei, revelatia aici m-a lovit: oare pentru noi, cei ce ne
agitam “ca balena in termos” la locul de munca, este clar faptul ca, daca ne
implicam in ceva anume, putem avea aceleasi rezultate fara sa ne punem si
sufletul pe tava?
Ce s-ar intampla daca in loc sa gandim “imi pasa si de aceea ma implic” (deci
conditionarea implicarii de motivatie) ne gandim la “ma implic pentru a rezolva
situatia asta- ca regula de business, chiar de personal branding daca doriti”?
Care este diferenta? Detasarea
emotionala este diferenta si iti poate salva sanatatea.
Nu ma intelegeti gresit: este minunat sa pui suflet in ceea ce faci insa trebuie sa ai capacitatea
de a pune exact atata suflet cat este safe pentru tine. Pentru ca daca
implicarea emotionala este mai mare decat atat, vorbim deja de stress iar
urmarile unui job stresant cred ca le putem deduce.
Va dau un exemplu: haideti sa ne gandim la cum ar fi ziua
unui medic care sufera pentru fiecare pacient in parte si caruia I se intampla
sa ii mai si vada stingandu-se din viata. Daca i-ar pasa mai mult decat ar fi
safe pentru el, ar rezista sa mai faca aceasta meserie atat de grea? Daca se
implica in tratarea acestor persoane dar are totusi o limita emotionala de care
tine cont pentru a fi lucid, este mai putin profesionist? Parerea mea este ca nu.
Cred ca un profesionist adevarat are in perspectiva intotdeauna binele
clientului (fie ca este intern sau extern), da dovada de implicare dar si de o
gandire lucida- orientata catre solutii, pentru ca pana la urma in asta sta
esenta unor bune rezultate profesionale.
Indiferent de job-ul
pe care il ai nu uita sa te implici- dar nu conditiona niciodata implicarea de “imi
pasa” ci de rolul tau si de faptul ca daca vrei sa faci un job la superlativ asta este calea.
In plus, prin
renuntarea la “imi pasa si de aceea ma implic”(conditionare) si prin trecerea
catre “ma implic -ca regula de business”
vei reusi sa fii implicat in permanenta, pentru ca “motivatia (“imi pasa”), la
fel ca si dusul, nu dureaza – de aceea o recomandam zilnic” (Zig Ziglar) J.
Daca simti ca esti in acea zona de stress, te pot ajuta.
Trimite-mi un email/ lasa-mi in comment adresa ta de mail si iti voi trimite un
intreg material conceput personal despre stress-ul la locul de munca si cum il
putem diminua.
Seara frumoasa iti doresc si linistita!
Catalina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu