Povestea din spatele povestii

Povestea din spatele povestii

De multe ori ne lovim de situatii in care asteptarile ne sunt inselate, in ceea ce priveste un om drag, apropiat.

Acum cativa ani,  intr-un curs, cineva imi daduse o definitie a increderii , care suna asa:” increderea inseamna predictibilitate”. Nimic mai adevarat, cel putin pentru mine, mi s-a potrivit manusa, o perioada.

Ei bine, ce am invatat eu de ceva vreme incoace, este ca increderea este ceva mai mult decat predictibilitate si atat si am sa va spun si de ce.

Imagineaza-ti ca ai un prieten bun. Sau o prietena foarte buna. Intotdeauna am fost de parere ca prietenia adevarata este cea care trece proba timpului. Sa spunem ca ati trecut aceasta proba a timpului si ca decizi ca aceasta persoana este demna de increderea ta, astfel incat sa o pui la suflet. Prietenii adevarati sunt ca niste comori si tu stii asta. Si esti mandru sau mandra ca ai o astfel de comoara alaturi.

Ei bine, ce faci atunci cand sesizezi ca aceasta persoana ti-a gresit intr-o anumita situatie? Afli, intr-un mod direct sau indirect ca ceva din ce a spus sau a facut, te-a lezat. Adio predictibilitate. E cazul sa spunem si adio incredere?

Multi dintre noi ar spune da. Fara sa ezite. Si mult nu ar mai fi pana sa tragem concluzii si sa reactionam intr-un mod dureros. Am avut si eu astfel de situatii si la un moment dat m-am oprit. M-am oprit pentru ca am gresit si eu la randul meu si am stat sa ma gandesc daca greseala m-a definit ca om. Gandeste-te si tu daca o greseala pe care ai facut-o te-a definit ca om. Ai devenit un nou TU? Poate doar unul mai intelept, odata ce ai inteles ca ai gresit. Ei bine, acum vreau sa te gandesti la o situatie in care ai gresit si ai primit in schimb intelegere si iertare. Vreau sa simti ce ai simtit atunci si sa te gandesti  din nou atunci cand vei fi din nou persoana lezata.

In general nu prea ne asumam efortul de a spune cuiva ce simtim intr-o astfel de situatie. Sau ajungem sa o luam atat de personal, incat anulam tot ce a reprezentat omul Acela pentru noi pana la momentul T. Transformam situatia in conflict si ajungem sa rupem relatii de ani de zile, sa suferim si asa mai departe.

Ce m-a ajutat pe mine mai nou? M-a ajutat sa ma detasez de situatie, sa inteleg ca o greseala nu schimba un om si sa caut povestea din spatele povestii. Gandind ca fiecare dintre noi ia cea mai buna decizie si actioneaza ca atare in baza unor informatii limitate, am cautat sa nu iau personal, sa gandesc ca exista o explicatie si sa comunic astfel incat sa aplanez orice fel de conflict ar putea aparea, punctand insa aspectele dureroase. Si credeti-ma, cand afli povestea din spatele povestii…nu de putine ori intelegi si nici nu iti mai pui problema sa ierti. E ca si trecut.

O buna prietena mi-a spus asa:” spunand unui om cu ce ti-a gresit ii dai sansa sa se indrepte, sa faca lucrurile asa cum trebuie sau cel putin sa iti argumenteze in ce context a ajuns sa faca ceva care sa te lezeze. Privandu-l de ce ar putea sa faca mai bine este un semn de egoism si slabiciune din partea ta. Pentru ca nu ii dai sansa sa devina un om mai bun. Ca vrea sa o faca sau nu, este alegerea lui. Dar este important sa stie”.  Ce sa va zic? E greu la inceput. E greu pentru ca te simti vulnerabil. Cineva te-a ranit si tu esti gata sa ii spui asta. Esti gata sa ii spui si ca te-a ranit si ca ai in continuare incredere ca nu asta i-a fost intentia si esti dispus sa asculti ce s-a intamplat si sa construiesti din acel punct o noua relatie. Totodata esti in pozitia sa iti asumi si ca te-ai inselat in privinta acelei persoane de la inceput, dar hey, si asta este un semn de maturitate, nu?

Este greu, dar functioneaza ca o magie. Atat mie cat si apropiatilor mei, in astfel de situatii, relatiile au devenit si mai puternice si cu atat mai mult mai stralucitoare.

Si ma bucur ca am inteles, dupa mult timp, cat de importanta este iertarea. Atentie, insa. Iertarea nu inseamna si uitare. Prima data e greseala. Daca vorbim de o a doua oara…;)

Tinem legatura!