Zilele trecute am avut un moment in care am vazut dupa ceva
vreme un mare AHA.
Se intampla la un curs cu Alice Anagnostakis, o inspiratie
de femeie: ne-a pus sa impartim o foaie in doua si sa scriem ce determina
Succesul si ce anume atrage lipsa lui, respective Esecul.
Pe scurt, foaia arata cam asa:
|
SUCCES
|
ESEC
|
|
Pregatire
Perseverenta
Motivatia de a reusi
Vizualizarea reusitei
Consecventa
Efort sustinut
Etc
|
Nu am avut noroc
Se mai intampla
Altii au fost mai buni
Am renuntat
Obiectivul a fost prea sus
Etc
|
Concluziile au fost foarte simple: avem tendinta sa ne
asumam tot ce inseamna Succes si sa lasam puterea Esecului in mana destinului –
pe principiul “mistakes were made but
not by me”. Singurul element care a fost trecut pe foaie si tinea de
influenta grupului a fost “am renuntat”.
Si va intreb: oare lucrurile stau chiar asa?
Am cautat o imagine cat se poate de sugestiva care sa ne
faca sa intelegem ca si succesul si esecul sunt parte din noi- sunt in
controlul nostru si desi nu se pot exclude, sta in puterea noastra sa le
influentam: in fiecare succes exista un gram de esec si in fiecare esec exista
si un gram de succes. Asta daca vedem partea plina a paharului: succesul nu
vine niciodata sa ne bata pe umar si sa ne spuna”iata-ma, am sosit!”- ci
necesita dedicare, munca si perseverenta, de cele mai multe ori si sacrificii,
pe cand esecul poate fi vazut ca o parte a procesului de invatare- desigur,
doar daca invatam sa ni-l asumam si sa cautam lectia din el. Pe scurt,
diferenta dintre invinsi si invingatori sta in renuntare.
Si cum nu ne place sa ne asumam esecul, incepem sa cautam
scuze: scuze la care suntem foarte priceputi. Partea si mai “grozava” este ca
scuzele devin unicele noastre argumente pentru ceea ce s-a intamplat, sau mai
bine spus ce nu s-a intamplat.
Oameni buni, chiar nu ne putem gasi scuze! Indiferent de
situatie, putem fi mult mai buni decat ceea ce suntem in fiecare clipa a vietii
noastre si depinde doar de noi sa fim mai buni. Nu de vremea de afara, nu de ce
ne spun cei din jurul nostru ca putem sau nu putem realiza- depinde doar de
noi.
Nu neg aici existenta
neprevazutului insa si aici, chiar daca ne loveste ceva neasteptat,
nedorit, tot in controlul nostru sta puterea de reactie. Iar viata este suma
emotiilor si reactiilor noastre mai degraba decat singurele lucruri pe care nu
le putem influenta direct: nasterea si moartea- sau ma rog, asa ar trebui sa
fie J.
Spre final, va propun un exercitiu: vizualitati imaginea de
mai jos si raspundeti-va la urmatoarea intrebare: Poate fi viata doar Yin? Doar Yang?
Si daca raspunsul este NU: unde vrem sa stam mai mult?
Think about it: este tot in puterea ta J
Pe curand!
Cata
