Astazi ma pregateam de o sedinta care sa ne scoata pe mine
si pe ai mei dintr-un moment de cumpana in atingerea succesului nostru ca
echipa. Si ma gandeam, si ma tot gandeam…ce sa le spun, cum sa le spun sa nu
para vorbe goale, sa nu sune totul ca o placa pe care am si au mai auzit-o de
prea multe ori.
Si am facut ceva…altfel J-
un exercitiu. Ne-am fixat o tinta in micutul spatiu de 50mp- 10 persoane J. Am vizualizat-o si
le-am spus ca trebuie sa o atingem. Au sarit imediat sa puna mana pe ea. Da, la
modul super simpatic. Apoi le-am zis ca exericitiul nu este asa si i-am rugat
sa se aseze in pozitie de Start- ca la atletism. Si am rostit cuvintele
magice.. pe locuri…fiti gata… si n-am apucat sa continui ca si-au dat startul
singuri si au atins iarasi tinta. Atunci a fost tare amuzant dar inca nu am
reusit sa facem exercitiul.
Le-am zis ca este important sa vina de la mine startul si am
reluat. Pe locuri..fiti gata…fiti gata…fiti gata… si nu am mai dat startul.
Nedumerire, frustrare…toate emotiile la un loc. De ce? De ce nu am dat startul?
Pentru ca am vrut sa inteleaga ce simt
de cate ori nu isi ating scopul- tinta si, cel mai important, DE CE nu ajung sa
o faca.
Pentru ca sunt oameni care se rezuma la a tinti versus la a
face ceva.
Pentru ca sunt oameni care intai executa si apoi tintesc,
fara sa afle de ce-ul din spate- uneori nimeresc, insa de cele mai multe ori nu.
Pentru ca este important sa le facem pe toate , in ordinea
corecta, astfel incat treaba sa iasa bine: sa vizualizam tinta (pe locuri), sa ne pregatim(fiti gata) si sa actionam (Start).
Pe curand!
Cata
