Astazi am avut un debate foarte interesant in echipa despre
cat de important este sa fii autentic.
La o prima discutie toata lumea a afirmat ca autenticitatea
este parte din noi si ca nici nu este subiect de discutie pentru ca toti suntem
autentici- e de bun simt, pana la urma.
Ough, really? J
Desigur, discutiile au avansat pentru ca am inceput sa ne
punem intrebari si sa ne dam raspunsuri precum “pai,…depinde de situatie, de
oameni, ca stii tu, in zilele noastre…e greu sa fii autentic, lumea vrea
altceva”. So, pana la urma cum o fi? J
Din punct de vedere echipament va pot spune cu mana pe inima
ca suntem dotati cu tot ce trebuie- avem pana si un set simpatic de neuroni , “neuronii
oglinda”, fara de care nu am sti sa socializam, nu am sti ce este empatia si nu
am fi aici, fara nici un semn de indoiala. Nu pot sa nu ma intreb: daca
Dumnezeu ne-a lasat asa, oare de ce conditionam autenticitatea personala?
Ce inseamna sa fii autentic pana la urma urmei?
Inseamna sa faci ceea ce esti, acel “walk the talk” despre
care va povesteam mai devreme si inca ceva:
sa fii autentic presupune sa renunti la masca, la filtre, la
prejudecati, la credintele limitative si la tot ceea ce crezii ca te poate ajuta
sa vezi, realmente sa vezi persoana care iti sta alaturi si sa te lasi vazut la
randul tau.
Stiti cand suntem autentici
100%? Cand ne nastem, acel urlet din plamani este primul nostru contact
cu lumea si este autentic. Mai departe, bebelusi, copii fiind, suntem
autentici. Cand vrem sa descoperim, sa invatam, cand o intrebam pe mama de ce este asa de
urata pisica aia, de ce vrea doamna sa ma traga de obraji daca mie nu imi
place, de ce trebuie sa invat pentru o materie daca mie nu imi place? De ce
trebuie sa fac ce nu imi place? Ei bine, usor usor invatam sa ne integram in
societate si tot la fel sa renuntam la sine. Asta daca nu ne oprim din drum pentru
a reveni la …noi.
Cei mai norocosi oameni fac ce sunt si ce le place. Urmeaza cei
ce se regasesc si redevin autentici prin ceea ce sunt si ce fac. Sunt si cei
care, desi constientizeaza ca nu sunt impliniti si ca nu rezoneaza cu ce fac, sunt
limitati de fel si fel de preconceptii, astfel incat nu fac nimic pentru a
redeveni eisi cei ce nici nu isi doresc sa fie autentici.
Iata mai
jos un exemplu care mi s-a parut potrivit:
M-am intrebat si eu de multe ori daca am actionat in diverse
situatii intr-un mod autentic si formula pe care am gasit-o pentru a ma apropia
cat mai mult de ideea de a fi autentica este aceea de a pune capul pe perna
linistita seara, fiind impacata cu mine insami- cred ca corpul nostru stie sa ne
avertizeze cand ne abatem de la sine asa cum stie sa ne spuna ca ne e sete cand
are nevoie de apa J.
Unul dintre colegi chiar m-a rugat a fac un debate pe blog,
despre ce parere aveti despre autenticitate, astfel incat va invit sa comentati
pe marginea acestui subiect- cum stim daca si cand suntem autentici? Ne dorim
sa fim autentici? Ce reprezinta autenticitatea pentru fiecare dintre voi?
Astept cu drag raspunsurile voastre !
Catalina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu