2020: the lesson, the learnings, the power

 

Este ultima zi din anul pe care nu il vom uita niciodata: 2020.

 

Am obiceiul ca in noaptea Anului Nou sa citesc ce am realizat din ce mi-am propus pentru acel an si sa scriu ce imi doresc pentru anul urmator.

Ei bine, anul acesta am furat startul, am invatat lista de dorinte 2021 pe de rost, desi e mai lunga ca niciodata, si cu toate astea nu ma pot opri sa nu ma gandesc la ce las in urma.

Pentru ca este un an pe care intr-o mare masura toti vrem sa il lasam in urma.

 

Totusi, tind sa cred ca nimic nu este intamplator si ca 2020 a trebuit sa vina cu niste lectii pentru noi si ne-a luat ce trebuia sa ne ia, astfel incat sa putem primi de la 2021 mult bine, pentru tot ce am lasat in urma.

 

In fiecare lectie este un profesor. Iar profesorii lui 2020 m-au invatat multe:

 

·       M-au invatat sa renunt la frici. Sa nu le mai las sa imi conduca deciziile de viata.

·       M-au invatat sa las in urma greselile trecutului. Partea buna a trecutului este ca a trecut. El este doar o poveste pe care ne-o spunem, important este sa invatam Lectia si sa mergem mai departe, lasand in urma regretele. Pentru ca suferinta trecutului este un fapt, dar durerea lui este o alegere.

·       M-au invatat sa nu judec pe nimeni, pentru ca fiecare om are o poveste. Sa nu consider ca sunt mai presus de oamenii din jurul meu, dar nici mai prejos. Sa inteleg ca si eu am o valoare, ca OM, pentru care nu exista taler sa poata fi masurata. Si la fel ai si tu- respecta asta!

·       Am lasat in urma relatiile toxice. Toxic pentru mine inseamna tot ce functioneaza impotriva mea. Si da, puterea unei relatii toxice nu este la alte personae, ci la tine- cand accepti, devii Tu toxic pentru Tine. Stop blaming others. Nu esti un copac, vorba aceea, poti pleca oricand.

·       Nu mai urmaresc perfectiunea dar am in continuare standardele sus. Pentru ca putem realiza orice ne putem imagina. Si da, am inca imaginatia unui copil care a citit mult J.

·       M-au mai invatat sa zic Nu chiar si cand m-a durut sa o fac. Foarte grea lectie, bun profesorul..Dar, atata timp cat pierzand m-am regasit pe mine, durerea a meritat. Pentru ca la fel m-a durut si cand am cazut, invatand sa merg. Dar nu m-am oprit si asa cum am reusit atunci, am invatat sa reusesc si acum.

·       Cea mai frumoasa lectie? M-au invatat sa Iert. Cea mai grea iertare este cea fata de sine. Cea mai grea. Invatand sa te ierti, inveti sa te iubesti. Invatand sa te iubesti, inveti sa te pretuiesti. Nu poti astepta sa o faca altii fata de tine daca tu nu stii sa o faci. Inca mai am de invatat, insa pot spune ca am lasat multe greutati sufletesti in urma, si sincer, cred ca am reusit doar datorita lui 2020.

 

Ce imi doresc pentru 2021? Pe langa acea lista mare? J

 

·       Sa stiu sa ma uit in directia potrivita. Intotdeauna.

·       Sa stiu sa imi pretuiesc timpul si cui sa i-l daruiesc.

·       As fi zis sa invat sa daruiesc conditionat. Pentru ca pana acum nu am facut-o. Dar…nu as mai fi eu J.

 

Stiu ca pare putin. Dar nu este.

 

Tu ? Ce iti doresti pentru 2021?

 

Cu drag,

C

Despre acceptarea radicala. Pentru probleme ce nu pot fi rezolvate.

 

Hey,

 

Astazi vreau sa iti vorbesc despre un concept extrem de puternic si de util. Sper sa te ajute si pe tine asa cum m-a ajutat pe mine.

Este vorba despre “acceptarea radicala”.

 

In viata ajungem sa ne frustram, sa suferim, pentru ca se intampla sa ne intalnim cu situatii sau probleme ce nu pot fi rezolvate, din cauza faptului ca nu sunt in influenta noastra.

Asadar, ce faci, cand iti ploua tot concediul, cand persoana iubita te raneste, cand pierzi pe cineva drag, cand esti concediat din cauza contextului economic, cand copilul tau este batut de alt copil si nu ai fost acolo sa il aperi? Sunt multe situatii care iti aduc suferinta, frustrari, te gandesti “ca nu este corect”, “ca nu ar trebui sa mi se intample asta”, pes curt “nu poate fi adevarat’, “nu mi se intampla mie asta”. Pentru ca eu sunt un om bun. Si da, esti un om bun. Dar se intampla chiar si celor mai buni dintre noi :).

 

Faptul ca ti se intampla fel si fel de lucruri total neplacute este o realitate a vietii. Asa cum spuneam, nu sunt in controlul tau, nu de tine a depins sa se intample asa. Ok, ce faci? Pentru ca acestor intamplari le mai asociem sentimente de suferinta, frustrare, durere, si cu cat le judecam si ne impotrivim mai mult, cu atat suferim mai mult.

 

Acceptarea radicala presupune sa accepti pur si simplu ca ti s-a intamplat. Ai pierdut pe cineva drag, ai (fereasca Dumnezeu, dar se intampla) o boala incurabila, suferi un accident. Este dureros ca se intampla, dar cand nu este in controlul tau, sa accepti situatia ca atare si sa iti faci un plan bun dupa, este de departe cea mai buna strategie. Acceptarea inseamna sa iti concentrezi energia pe constructie, nu pe autodistrugere. Este suficient ca esti in situatia data, don’t make it worse! In loc sa faci asta, gandeste diferit problema: “ Sunt in situatia asta. Nu sunt ok cu ea, nu ma simt bine, dar ce s-a intamplat nu pot schimba. Ce pot sa fac este sa ma ajut sa ies din situatia asta, CAT MAI REPEDE.”

 

De cele mai multe ori suntem raniti de propriile noastre asteptari legate de persoane apropiate. Ti se intampla asta? Accepta, comportamentul persoanelor de langa tine nu este in controlul tau, dar cu siguranta 1000% depinde de tine cum sa interpretezi, cum sa reactionezi si cat vrei sa te consumi si sa suferi pe subiect. Ce faci? Te retragi si iti vezi de viata mai departe. Accepta ca ai evaluat gresit si mergi mai departe, cu lectia invatata. Si da, nu uita ca data viitoare sa ai grija cand afisezi al tau “pe aici nu se trece” ;). O astfel de distanta psihologica creeaza un scut protector in jurul tau si iti dezvolta capacitatea de a depasi o situatie similara fara sa te distrugi emotional.

 

Noi, oamenii, suntem atat de porniti sa ne luptam cu realitatea atunci cand nu ne este favorabila, si de multe ori, planul asta pur si simplu nu merge. Este peste noi si puterile noastre. Si alegem sa ne opunem, sa nu acceptam ca ni se pot intampla lucruri neplacute, ori asta nu face decat sa ne epuizeze emotional, sa ne sece de resurse, de emotii bune, sa ne amplifice suferinta psihica si in ultima instant fizica. Ca sa nu mai spun ca cu cat rezistenta noastra este mai mare, ajungem la comportamentele distructive mult mai usor: alcool, jocuri de noroc, droguri, chiar si suprasolicitarea de la munca.

 

Cand practici acceptarea radical esti dezamagit/a, trist/a, si poate cu teama de viitor insa ce se intampla diferit este ca nu mai adaugi durerea non acceptantei acestor emotii, facand totul mai greu pentru tine. Practicarea acceptantei in aceste situatii te ajuta sa te pregatesti pentru circumstante mai dificile, pe care sper sa nu fie nevoie sa le retraiesti. Insa daca se intampla si nu e in controlul tau..accepta ca ti se poate intampla si tie. Renunta la “nu mi se poate intampla tocmai mie”. Asa vei ajunge sa eviti multa durere pe care nu ti-o aduce viata, ci ti-o aduci tu singur/a.

 

Nu uita: suferinta nu este optionala. Durerea da.

Detaseaza-te, iarta, dar nu iti uita lectia. Accepta ce ai trait si mergi mai departe. Viata are multe lucruri frumoase de oferit!

 

Cu drag,

C

Daca lumea ar fi oarba..cati oameni ai impresiona?

 

Ti-ai pus intrebarea asta vreodata? Ce reprezinti TU, cum ti se arata Sufletul, daca iti lasi Imaginea deoparte? Daca lasi deoparte ce haine porti, ce masini conduci, ce casa ai si te uiti inauntrul tau, ca OM?

Am sa iti spun ca al meu este destul de peticit. Si sper sa nu te surprinda. Pentru ca nu este mai mult decat al tau, al prietenilor nostri, al celor dragi tie sau mie. Pentru ca toti avem o cruce de dus pe Pamantul asta si ca vrem sa ne placa sau nu, suferinta este parte din vietile noastre. La fel cum este si fericirea.

Si la fel cum este si superficialitatea.

Traim intr-o lume in care absenta emotiilor a devenit o virtute. Si s-a intamplat asta pentru ca dintotdeauna oamenii ranesc oameni. Si suferinta devine adanca, de multe ori. Unii reusesc sa traiasca asa, uita de ei. Altii se lupta sa ajute si sa se ajute. Si mai sunt cei care considera ca cel mai bine este sa te protejezi devenind superficial, cel mai bine este sa fugi de simtire, considerand ca asa previn suferinta.

Dar oare.. ce ramane pe interior daca reusim sa traim asa?

Ce se intampla daca ascundem parte din viata noastra in lumea lui “traim cat este frumos, hai sa ne bucuram de ce este frumos”? Si apoi? Apoi ce? Cautam alt “frumos” si tot asa? Si totusi..pana cand? Si ce lasam in urma noastra?

Eram la masa cu niste amici, cam de aceeasi varsta cu mine, oameni foarte faini, cu bun simt, joviali si deschisi la dialog. Nu ii stiam pe toti foarte bine si nici ei pe mine. Si discutam cu tot amuzamentul despre aceasta pandemie, care ne duce la gandul bairamurilor de la 18 ani, gustand glume despre cine se sacrifica sa isi puna casa la dispozitie si sa isi sacrifice vecinii. Si ma trezesc facand o gluma, legata de copiii mei, ca ajung sa inteleaga cum am trait in tinerete. Liniste totala. Atunci am realizat ca eram singura persoana cu copii din grup. Si ca, desi divortata si considerand ca nu am o viata nu prea roz la capitolul cuplu, preferand singuratatea in detrimentul relatiilor superficiale, eram invidiata intr-un mod lipsit de rautate, primind o replica care mi-a topit inima si m-a facut sa inteleg cat de minunata este viata mea “ a, pai zi asa, tu ti-ai facut treaba pe Pamantul asta- te-ai scos! J”. Si dintr-o data, toata discutia noastra, tinuta la un nivel destul de shallow, a devenit serioasa. Fiecare dintre ei isi dorea un copil, o familie, o jumatate plus ceva mai mult.

Si acela a fost un moment foarte frumos, in care s-a vazut, dincolo de imagine, Sufletul fiecaruia. Privirile s-au schimbat, tonul vocii s-a schimbat, energia noastra s-a schimbat. Fiecare tanjea dupa ce este dincolo de lumea lui “traim cat este frumos”si nimeni nu s-a mai gandit la munca din spate, la greutatile ce ar putea veni pe drum si multe altele.

 

Din pacate energia asta si dorinta de a investi sentimente si emotii in persoana de langa tine dureaza din ce in ce mai putin. Pentru ca ne este teama sa suferim. Si asteptam cineva-ul care sa ne dea incredere sa devenim vulnerabili, langa care sa avem siguranta ca nu vom suferi. Si cum acea persoana nu va veni niciodata, ajungem sa traim asa..superficial, in lumea lui “cat este frumos”. Ceea ce nu stim este ca acea persoana pe care o asteptam suntem noi.

 Pentru ca da, daca vrei sa vezi o schimbare in lume, va trebui sa incepi cu tine. Va trebui sa intelegi ca esti un om minunat pe interior, ca vei suferi indiferent cat incerci sa te protejezi si ca ai puterea sa treci peste suferinta, ca ai dreptul sa traiesti TOT, nu doar cat este frumos, ci cu puterea de a invata cum sa iti construiesti un viitor bun si de care sa fii mandru si fericit! Si cel mai greu, va trebui sa incepi sa risti.  

 Nu dispera ca ai o varsta si ca nu ajungi sa iti intemeiezi o familie, facand astfel compromisuri care sa te faca sa suferi o viata!

Nu fi trist ca nu ai gasit inca persoana care sa vrea sa stea langa tine in pat si sa citeasca o carte in timp ce te mangaie pe par, in loc sa iti ceara sa iesiti in fiecare seara, pentru ca nu isi poate gasi linistea in linistea cuplului.

Nu te speria ca nu are cine sa iti fie alaturi in cele mai grele momente ale vietii tale.

Nu ezita sa pleci de langa persoana care nu isi doreste ce iti doresti si tu de la viitor.

Ridica-te si cere ce iti doresti cu adevarat, asteapta pana gasesti ce cauti si nu te teme sa oferi. Tot ce ai mai bun. De fiecare data, indiferent de om. Pentru ca ce oferi nu este despre ei, este despre tine. Nu te privi cu ochii oglinzii, ci cu ochii sufletului tau, si asigura-te ca tot timpul lumina este aprinsa.Nu ascunde toate aceste suferinte in spatele lui "cel mai bine este fara complicatii', dand cu piciorul poate singurei persoane care poate sa insemne ceva pentru tine in viata asta. 

 Vei face greseli? Da. Vei evalua in defavoarea ta oameni si situatii, dar nu va dura la nesfarsit. Cand vei gasi ceea ce cauti..vei straluci din suflet . Si cand nu vei gasi, nu te teme sa pleci. Dar niciodata nu te opri sa primesti oameni in viata ta. Si mai ales sa ii cunosti cu adevarat. 

Ce sfat imi dau mie ca pentru tine J? Nu iti pierde timpul, nu il darui celor ce nu stiu sa il valoreze, acolo este viata ta. Acolo este tineretea ta, in timp sunt visele tale. Odata dat, nu se mai intoarce inapoi.

Ai curajul sa crezi in tine si sa ceri ce meriti sa primesti de la omul de langa tine si da tot ce ai mai bun chiar si celor ce nu sunt facuti sa ramana langa tine. Si pleaca cand simti ca nu esti in locul potrivit, dar fa-o cu umanitate, respect si caldura.

 Ce daca locul pe care ti-l doresti ocupat este vacant? Acolo, undeva, cineva te asteapta pe tine asa cum si tu il astepti pe el. Sau pe ea.

Si da, poarta-te cu fiecare om ca si cand traiesti intr-o lume oarba. Invata sa vezi cu sufletul. Daca nu stii cum, priveste filmul de mai jos , este o lectie de vazut! Cu sufletul!

https://www.youtube.com/watch?v=hlcx_q8u_YI

 

Ta Ta

C