Knowing when to leave is so important

 

The party. The job. The relationship.

Any second opinions? J

 

Ma gandesc ca nu sunt singura persoana care a trait sentimentul acesta- ca o puteai face mai repede, mai bine, cu mai putine consecinte neplacute pentru tine.

De ce iti doresc sa inveti sa o faci? Pentru ca asa este corect- sa fii sincer fata de tine, de greselile tale, sa ti le asumi, sa inveti sa mergi mai departe si nu in ultimul rand sa te ajuti tu pe tine.

Avem datoria morala fata de noi insine sa ne protejam, sa ne traim viata frumos si sa plecam cand este cazul- vorba aceea, nu suntem copaci, desi radacinile noastre de multe ori se pot dovedi a fi mult mai adanc ancorate J.

Tene Edwards spunea ca trebuie sa ai curajul sa pleci de la masa, cand respectul nu iti mai este servit. Nimic mai adevarat. Si cu toate acestea…ce faci cand nu poti sa o faci?

Pai in primul rand, este cazul sa accepti ca ai facut o greseala. Inceteaza sa mai gasesti vinovatii la alte mese. Stii de ce este important sa iti asumi? Pentru ca, ceea ce traiesti, TU PLATESTI.

In al doilea rand, intreaba-te: de ce trebuie sa o platesti de mai multe ori? Este fair sa platesti cand gresesti, dar in acelasi timp complet injust sa platesti de mai multe ori aceeasi vinovatie. Si cand nu faci nimic sa te ajuti, fix asta faci! Dobanda la dobanda, la dobanda, la dobanda..unii o duc la nesfarsit, pentru ca omul este singurul animal de pe pamant care plateste de mii de ori pentru aceeasi greseala. Si ce este trist este ca nici nu realizeaza costul real.

 In al treilea rand, afla ca o poti opri si repara oricand. Vezi tu, noua nu ne este teama de decizia de a pleca de la masa, ne este teama de consecinte, fie ca vorbim despre singuratate sau despre o instabilitate financiara, you name it, trebuie sa stii ceva: disconfortul tau este TEMPORAR. Pentru ca nu ai cum sa fii in fiecare zi la fel- inevitabil vei progresa sau vei regresa. Si daca ajungi sa iti doresti mai mult pentru tine, fii sigur ca nu a doua varianta ti se potriveste.

 

Vrei sa stii daca va fi greu? Da. Va fi al naibii de greu. Sau poate ca nu. Dar iti promit ca va merita. Meriti sa stii ce valoare aduci cand te asezi la o noua masa. Meriti sa stii ca te poti ridica oricand si ca RESPECTUL NU ESTE NEGOCIABIL. Iar pentru ca asta sa se intample, in primul rand trebuie sa stii ca ti-l datorezi tu tie.

Se spune de multe ori ca Justitia este oarba si  cel mai greu este ca tu sa fii orb fata de tine, sa devii propriul tau dusman, condus, desigur, de intentii bune.

Caci asta facem cand ne refuzam dreptul de a ne ridica. Desigur, orice relatie, indiferent de natura ei presupune constructie si compromisuri insa nu uita ca un singur lucru nu este negociabil: binele tau.

 

Si acum te intreb..Este vreodata prea tarziu?

 

C

 

 

Look-up!

Salutare!

Stau si ma intreb…daca ar fi sa iti cer sa imi descrii intr-un singur cuvant cum a fost ziua ta de astazi, ma intreb in ce procent raspunsul ar fi…”carantina”. Dap..bun venit in noua noastra viata, cel putin pentru cateva saptamani bune.

Cum te simti? Esti pregatit pentru ce urmeaza?

Avem nevoie de o perioada de acomodare. Avem multe intrebari fara raspuns. Avem lipsa de siguranta. Avem lipsa de contact si de comunicare. Avem ingrijorari legate de siguranta. Este greu sa vii cu un sfat catre oricine in perioada asta. Eu l-am cautat pentru mine. Si cautandu-l, mi-am amintit o replica dintr-un film care mi-a placut enorm.

Look up!

Asta e. Simpla. Look up. Priveste sus. Priveste catre cer, priveste catre stele, uita-te in fata si nu la picioare. Si apoi am cautat. Si am vazut ca fie ca vorbim despre Snoopy, catelusul simpatic, fie ca vorbim despre Steven Hawking…sfatul este acelasi; oricat de grea ar parea viata, intotdeauna exista ceva la care te pricepi si cu care poti avea success. Tot ce conteaza este sa nu renunti.

Ce cred eu ca ne-ar mai ajuta?

·       Sa fim “toti pentru unul si unul pentru toti”.

Daca pana acum am observat, cu sau fara umor, ca tehnologia indeparteaza oamenii de la contactul real, fizic, autentic, este un moment bun ca, stand in izolare, sa fim aproape cu ajutorul ei. Si vad cu bucurie cum multi dintre noi vin volutar sa ajute, sa creeze comunitati: ca vorbim despre psihologi, specialisti de fitness, antreprenori, educatori, bucatari, you name it, e foarte fain ce se intampla deja si imi doresc tare mult sa devenim o mare comunitate a internetului, punand in ea ceea ce acesta nu va avea niciodata: suflet. Vestea buna este ca deja se intampla!

·       Sa avem incredere ca vom trece cu bine peste aceasta perioada.

Fie ca ai incredere ca poti, fie ca ai certitudinea ca nu poti, in ambele cazuri ai dreptate. Ceea ce pot sa iti spun cu siguranta este ca singura constanta din viata noastra este schimbarea. Si, la fel ca si alte perioade, aceasta va trece, iar tu, la fel ca si noi, te vei trezi in ziua aceea. Gandeste-te bine cum arata acea zi pentru tine si ce vei vedea tu in oglinda atunci cand vei dori sa iesi afara. Sfaturi? Nu sunt in masura sa le dau, desi nu ti-ar strica sa inveti, sa mananci sanatos, sa te odihnesti, sa faci sport in casa, sa te implici cu ceea ce stii tu sau cu ce iti place sa faci. Iti doresc insa sa iti placa ce vezi in oglinda in ziua in care iesi din casa. Si sa o faci cu fericire in suflet.

·       Planul bun!

Fie ca o constientizezi sau nu, in fiecare zi ai un plan. Ca planul se intampla cu sau fara voia/participarea ta este partea a doua, dar el exista. Acum, simplist vorbind, planul poate fi bun sau nu. Cand este bun lucreaza pentru tine, cand nu este bun lucreaza impotriva ta. Gandeste-te doar care e planul tau acum, ce face bun pentru tine, ce nu, schimba tot ce tine de influenta ta in bine si iti garantez ca vei avea zile din ce in ce mai bune.

·       Invata sa te bucuri de ce iti ofera fiecare zi.

Recunostinta este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le poate avea cineva. Iubeste. Fii prezent. Simte. Traieste. Uita-te si apreciaza ce ai acum.

Si..

Nu uita- indiferent de cum te-ai trezit astazi, important este ca ai facut-o. Este o performanta care nu este pentru toata lumea.

Nu uita- nu ai ajuns pe lumea asta intamplator. Esti in invingator inca de la conceptie. Uita-te la tine ca la o valoare, pentru ca asta esti!

Nu uita- vei reusi! Doar nu astepta sa ti se intample sa reusesti. Fa-o activ, fii parte din reusita ta, cu trup si suflet!

Nu uita- cauta intotdeuna partea plina a paharului. Acolo este influenta ta.

In rest, roaga-te, spera in bine, si fii sanatos. #staiacasa!

Sa ne revedem cu bine!

Povestea din spatele povestii

Povestea din spatele povestii

De multe ori ne lovim de situatii in care asteptarile ne sunt inselate, in ceea ce priveste un om drag, apropiat.

Acum cativa ani,  intr-un curs, cineva imi daduse o definitie a increderii , care suna asa:” increderea inseamna predictibilitate”. Nimic mai adevarat, cel putin pentru mine, mi s-a potrivit manusa, o perioada.

Ei bine, ce am invatat eu de ceva vreme incoace, este ca increderea este ceva mai mult decat predictibilitate si atat si am sa va spun si de ce.

Imagineaza-ti ca ai un prieten bun. Sau o prietena foarte buna. Intotdeauna am fost de parere ca prietenia adevarata este cea care trece proba timpului. Sa spunem ca ati trecut aceasta proba a timpului si ca decizi ca aceasta persoana este demna de increderea ta, astfel incat sa o pui la suflet. Prietenii adevarati sunt ca niste comori si tu stii asta. Si esti mandru sau mandra ca ai o astfel de comoara alaturi.

Ei bine, ce faci atunci cand sesizezi ca aceasta persoana ti-a gresit intr-o anumita situatie? Afli, intr-un mod direct sau indirect ca ceva din ce a spus sau a facut, te-a lezat. Adio predictibilitate. E cazul sa spunem si adio incredere?

Multi dintre noi ar spune da. Fara sa ezite. Si mult nu ar mai fi pana sa tragem concluzii si sa reactionam intr-un mod dureros. Am avut si eu astfel de situatii si la un moment dat m-am oprit. M-am oprit pentru ca am gresit si eu la randul meu si am stat sa ma gandesc daca greseala m-a definit ca om. Gandeste-te si tu daca o greseala pe care ai facut-o te-a definit ca om. Ai devenit un nou TU? Poate doar unul mai intelept, odata ce ai inteles ca ai gresit. Ei bine, acum vreau sa te gandesti la o situatie in care ai gresit si ai primit in schimb intelegere si iertare. Vreau sa simti ce ai simtit atunci si sa te gandesti  din nou atunci cand vei fi din nou persoana lezata.

In general nu prea ne asumam efortul de a spune cuiva ce simtim intr-o astfel de situatie. Sau ajungem sa o luam atat de personal, incat anulam tot ce a reprezentat omul Acela pentru noi pana la momentul T. Transformam situatia in conflict si ajungem sa rupem relatii de ani de zile, sa suferim si asa mai departe.

Ce m-a ajutat pe mine mai nou? M-a ajutat sa ma detasez de situatie, sa inteleg ca o greseala nu schimba un om si sa caut povestea din spatele povestii. Gandind ca fiecare dintre noi ia cea mai buna decizie si actioneaza ca atare in baza unor informatii limitate, am cautat sa nu iau personal, sa gandesc ca exista o explicatie si sa comunic astfel incat sa aplanez orice fel de conflict ar putea aparea, punctand insa aspectele dureroase. Si credeti-ma, cand afli povestea din spatele povestii…nu de putine ori intelegi si nici nu iti mai pui problema sa ierti. E ca si trecut.

O buna prietena mi-a spus asa:” spunand unui om cu ce ti-a gresit ii dai sansa sa se indrepte, sa faca lucrurile asa cum trebuie sau cel putin sa iti argumenteze in ce context a ajuns sa faca ceva care sa te lezeze. Privandu-l de ce ar putea sa faca mai bine este un semn de egoism si slabiciune din partea ta. Pentru ca nu ii dai sansa sa devina un om mai bun. Ca vrea sa o faca sau nu, este alegerea lui. Dar este important sa stie”.  Ce sa va zic? E greu la inceput. E greu pentru ca te simti vulnerabil. Cineva te-a ranit si tu esti gata sa ii spui asta. Esti gata sa ii spui si ca te-a ranit si ca ai in continuare incredere ca nu asta i-a fost intentia si esti dispus sa asculti ce s-a intamplat si sa construiesti din acel punct o noua relatie. Totodata esti in pozitia sa iti asumi si ca te-ai inselat in privinta acelei persoane de la inceput, dar hey, si asta este un semn de maturitate, nu?

Este greu, dar functioneaza ca o magie. Atat mie cat si apropiatilor mei, in astfel de situatii, relatiile au devenit si mai puternice si cu atat mai mult mai stralucitoare.

Si ma bucur ca am inteles, dupa mult timp, cat de importanta este iertarea. Atentie, insa. Iertarea nu inseamna si uitare. Prima data e greseala. Daca vorbim de o a doua oara…;)

Tinem legatura!

Nothing will work, until you do

Salutare!

Astazi am simtit nevoia sa scriu cate ceva despre felul meu de a gandi, cu atat mai mult cu cat vad suficient de multe cazuri in care cei dragi mie, cei apropiati si nu numai sunt nevoiti sa treaca prin situatii neplacute.
Ceea ce se intampla destul de des la locul de munca, pentru ca despre asta voi povesti astazi, este sa ne confruntam cu ...ceea ce putem numi “atac la persoana”  :). Stiu, folosesc cuvinte mari si lucrurile nu stau chiar asa, insa cand pe baza unul conflict in aparenta minor se naste o furtuna interioara...cum am putea pune lucrurile altfel?
Realitatea spune ca, indiferent daca lucrezi intr-o companie mare sau una mica, observi ca...oamenii vorbesc. Vorbesc...mult...mult si, as vrea sa spun bine, dar de cele mai multe ori se intampla mai rar :).
Unele discutii ajung sa ne afecteze, astfel incat, ajungem sa ne gandim actiunile, job-ul ca atare, prin prisma a ceea ce credem noi ca ar putea gandi ei. Se intampla tuturor, problema apare atunci cand se intampla des. La unii dintre noi se intampla atat de des incat, tot ceea ce parea un job foarte fain ajunge sa devina o povara. Iar eu vreau sa va ajut sa nu ajungeti acolo.
Ultima oara cand am trait o experienta similara, a fost acum cativa ani. Cred ca 5. Atunci, in mijlocul “conflictului intern, pe când eram gata sa “let it out”, am primit cea mai desteapta intrebare din viata mea. Dialogul a fost foarte scurt si nici nu apucasem sa spun care e problema, deci cu atat mai greu de acceptat, la ce avant aveam.....:)

       Tu ti-ai facut treaba bine?  Poftim?!? Ti-ai facut treaba bine? Da...pot spune ca da. Atunci, nu ai de ce sa iti faci griji.

Pfff, greu, fratica. Adica sa nu mai apuc eu sa spun cat de victima sunt, sa primesc niste cuvinte de compatimire...ati vazut ce bine e...daaa...va dati seama. Eram ca un Pepsi in interior, gata sa explodeze. Si...m-a socat. Totul: intrebarea, atitudinea...a fost...PERFECT.

Exact ca un pumn de box primit in moalele capului, la momentul potrivit. Am facut ochii mari, simtind ca m-am trezit dintr-un somn adanc si..de a doua zi am gandit lucrurile asa. La inceput a fost greu, insa am urmarit sa imi fac treaba bine, zi de zi. Sa pun capul pe perna linistita, zi de zi.

Linistea care a venit dupa, detasarea de confilctele ce au urmat, capacitatea de a ma remonta dupa situatiile dificile prin care am trecut..TOTUL, se datoreaza acestei intrebari minunate.
Pentru ca de atunci, fac tot ce tine de mine. Si este un sentiment minunat.

Ceea ce va doresc si voua!

Cu drag,
C

Why hang on?

In seara asta vreau sa te intreb ceva si vreau sa iti raspunzi sincer: de cate ori au fost altii de vina pentru nereusitele tale?

Cu siguranța ne este greu sa dam un raspuns, cu atat mai mult cu cat in majoritatea cazurilor chiar  credem cu tarie ca "nemernicii" au fost de vina. Pe bune! :)
Si vin si eu si te intreb: pe bune?

De ce crezi ca viata lor este despre tine? Viata ta este despre a lor? De ce crezi ca responsabilitatea actiunilor si a rezultatelor tale cade in mainile lor? Sau ca ar trebui sa se intample asta?
Suntem atat de pasionati sa gasim vinovati incat uitam ca tot ceea ce ni se intampla este ca urmare a ceva ce noi am facut. Sau nu, dupa caz. Si asa reusim sa gasim vinovati, cu care, in timp, ajungem sa dezvoltam si niste "frumoase" relatii de "iubire". Ca vorba aceea- ne place sa ne complicam.

Ei bine, sa va spun ce am patit: am incetat sa mai caut vinovati pentru ceea ce mi se intampla. Si am reusit sa dau de singura persoana care ma poate ajuta. De mine. Si de singura persoana care ma poate impiedica sa am niste realizari. Tot de mine. Eu raspund la telefon in ambele cazuri si stiti de ce este asta un lucru minunat?
Pentru ca in ambele situatii eu sunt cea care devine un om mai invatat- ca sa nu zic bun. Nu de alta dar nu imi place sa ma laud  ;).
Si, odata cu asta, s-a mai intamplat ceva: nu mai am motive sa fiu suparata pe altii. De ce as face-o? Sunt si ei oameni ca si mine si, asa cum eu imi doresc sa realizez ceva, acelasi lucru se intampla si cu ei. O sa ma intrebati, poate, cum stau lucrurile cu atmosfera asta zen atunci cand cineva-ul ăsta, pe care nu ar trebui sa ma supar, vine si calca cu bocancii in ograda mea. Intentionat. Ca asa vrea. Ei bine, nu vad de ce zen-ul ar trebui stricat in astfel de cazuri. Pana la urma, daca ceea ce spune sau ce face "inculpatul" ajunge in mintea si in inima noastra, doar de noi depinde. Te vrei umilit, desconsiderat, victimizat? Fa-o, dar nu-mi spune ca asta e planul tau si ca esti de parere ca este unul bun.
Singurul plan bun pe care poti sa il ai este sa iti vezi mai departe de drumul tau, sa intelegi cum ai putea evita in viitor astfel de situatii sau chiar persoane si sa ii lasi pe altii, sau sa lasi rezultatele muncii tale sa vorbeasca pentru tine.

De departe insa cel mai bun plan pe care il poti avea este sa inveti sa fii atent la tine si cu tine. Pentru ca tu esti eroul principal in viata ta.

Hai te pup! Invata sa iti fie bine! ;)
Cata

Este timpul

Tot aud replici de genul "nu e momentul", "mai încolo, avem alte priorități acum". Nimic deosebit pana aici, si tu si eu le-am folosit. In nenumărate ocazii, chiar. Ai observat însă cand obisnuiesti sa spui asta? Ar trebui sa te gândești, pentru ca  te ajuta sa înțelegi ce pui de fapt pe locul doi. Cert este ca avem senzația ca suntem nemuritori, ca avem timp...si nu suntem nici nemuritori si nici timpul nu este de partea noastra.

Avem obiceiul de a ne aminti asta cand cineva drag pleacă de lângă noi, uneori prea repede, fara drept de apel. Si atunci, in rarisimele momente cand trăim o astfel de ruptura, ne amintim ca fiecare dintre noi pășește pe scena vieții fara sa stie de câte acte va avea parte, daca va avea un final fericit, sau nu. Ei bine, ati observat ca atunci nu mai exista ca noțiune "nu e momentul"? Momentul devine un " a fost" sau un "nu a fost". Si atunci iti dai seama de priorități. Pentru ca momentul înseamnă trăire, iar trăirea nu este data de ce cariera vrem sa avem si de ce bunuri vrem sa obținem, ci de cat de frumos am știut sa trăim, cu noi si cu cei dragi.

In teorie suntem cu toții conștienți de asta...practica însă  ne omoară . Mai tot timpul  ne promitem ca vom avea grija sa nu ne prindem in vârtejul unei vieți ce nu ne lasa sa respiram si de fiecare data uitam de noi, uitam de cei din jur..eșuăm lamentabil. Bine, nu toti, am vreo doi prieteni mai răsăriți :))).

Așadar, sfatul meu pentru tine este sa trăiești momentul, sa te bucuri de el si sa nu-l mai arunci intr-un viitor pe care nu ai dreptul sa pariezi. Nu destinația contează ci călătoria, remember? So...ai grija de camarazii tai ;).

A ta,
Cata

Care este cuvantul tau in 2016?

Salutare tuturor!

Nu puteam sa inchei anul fara un gand bun pentru fiecare dintre voi.

Inainte de urari, as vrea sa va impartasesc lectia lui 2015 pentru mine. Daca este sa sumarizez totul intr-un singur cuvant, acesta este INCREDERE.

Incredere in mine, in tine, in cei din jur, pierderea ei…construirea ei

.

De aceea, daca este sa va doresc ceva din tot sufletul, acel ceva este sa invatati sa cantariti si sa apreciati increderea din jurul vostru si sa va bucurati din plin de ea. Atat aceea pe care o dati, cat mai ales aceea pe care o primiti.

Pentru ca dureaza ani de zile sa o castigi si doar cateva secunde sa o pierzi. Si cum increderea este un dar care nu se mai intoarce, aveti grija de ea, pentru ca la randul vostru este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le puteti oferi celor ce va sunt alaturi.

Pe mine anul 2015 asta m-a invatat: sa pun valoare pe lucruri cu adevarat importante, iar increderea este o samanta pe care cu siguranta nu ma voi opri sa o cultiv.

Mi-a placut foarte mult o intrebare, aparent banala, pe care am auzit-o intamplator: “de ce fac oamenii cantare?” Ce masoara ele de fapt? Masoara amintirile tale, ce fel de om esti?  Iti masoara visurile, dorintele, durerile? Nu. Mie un astfel de cantar mi-ar placea sa vad.  

Dar tie? Cum te-ai simti inainte sa te urci pe el?

Ei bine, indiferent cum te-ai simti ACUM, eu iti doresc ca in anul 2016 sa ai un an atat de bun incat la finalul lui, cantarul asta imaginar sa te aplaude! J

Spor in toate iti doresc si un 2016 asa cum ti-l doresti!

Catalina