Daca lumea ar fi oarba..cati oameni ai impresiona?

 

Ti-ai pus intrebarea asta vreodata? Ce reprezinti TU, cum ti se arata Sufletul, daca iti lasi Imaginea deoparte? Daca lasi deoparte ce haine porti, ce masini conduci, ce casa ai si te uiti inauntrul tau, ca OM?

Am sa iti spun ca al meu este destul de peticit. Si sper sa nu te surprinda. Pentru ca nu este mai mult decat al tau, al prietenilor nostri, al celor dragi tie sau mie. Pentru ca toti avem o cruce de dus pe Pamantul asta si ca vrem sa ne placa sau nu, suferinta este parte din vietile noastre. La fel cum este si fericirea.

Si la fel cum este si superficialitatea.

Traim intr-o lume in care absenta emotiilor a devenit o virtute. Si s-a intamplat asta pentru ca dintotdeauna oamenii ranesc oameni. Si suferinta devine adanca, de multe ori. Unii reusesc sa traiasca asa, uita de ei. Altii se lupta sa ajute si sa se ajute. Si mai sunt cei care considera ca cel mai bine este sa te protejezi devenind superficial, cel mai bine este sa fugi de simtire, considerand ca asa previn suferinta.

Dar oare.. ce ramane pe interior daca reusim sa traim asa?

Ce se intampla daca ascundem parte din viata noastra in lumea lui “traim cat este frumos, hai sa ne bucuram de ce este frumos”? Si apoi? Apoi ce? Cautam alt “frumos” si tot asa? Si totusi..pana cand? Si ce lasam in urma noastra?

Eram la masa cu niste amici, cam de aceeasi varsta cu mine, oameni foarte faini, cu bun simt, joviali si deschisi la dialog. Nu ii stiam pe toti foarte bine si nici ei pe mine. Si discutam cu tot amuzamentul despre aceasta pandemie, care ne duce la gandul bairamurilor de la 18 ani, gustand glume despre cine se sacrifica sa isi puna casa la dispozitie si sa isi sacrifice vecinii. Si ma trezesc facand o gluma, legata de copiii mei, ca ajung sa inteleaga cum am trait in tinerete. Liniste totala. Atunci am realizat ca eram singura persoana cu copii din grup. Si ca, desi divortata si considerand ca nu am o viata nu prea roz la capitolul cuplu, preferand singuratatea in detrimentul relatiilor superficiale, eram invidiata intr-un mod lipsit de rautate, primind o replica care mi-a topit inima si m-a facut sa inteleg cat de minunata este viata mea “ a, pai zi asa, tu ti-ai facut treaba pe Pamantul asta- te-ai scos! J”. Si dintr-o data, toata discutia noastra, tinuta la un nivel destul de shallow, a devenit serioasa. Fiecare dintre ei isi dorea un copil, o familie, o jumatate plus ceva mai mult.

Si acela a fost un moment foarte frumos, in care s-a vazut, dincolo de imagine, Sufletul fiecaruia. Privirile s-au schimbat, tonul vocii s-a schimbat, energia noastra s-a schimbat. Fiecare tanjea dupa ce este dincolo de lumea lui “traim cat este frumos”si nimeni nu s-a mai gandit la munca din spate, la greutatile ce ar putea veni pe drum si multe altele.

 

Din pacate energia asta si dorinta de a investi sentimente si emotii in persoana de langa tine dureaza din ce in ce mai putin. Pentru ca ne este teama sa suferim. Si asteptam cineva-ul care sa ne dea incredere sa devenim vulnerabili, langa care sa avem siguranta ca nu vom suferi. Si cum acea persoana nu va veni niciodata, ajungem sa traim asa..superficial, in lumea lui “cat este frumos”. Ceea ce nu stim este ca acea persoana pe care o asteptam suntem noi.

 Pentru ca da, daca vrei sa vezi o schimbare in lume, va trebui sa incepi cu tine. Va trebui sa intelegi ca esti un om minunat pe interior, ca vei suferi indiferent cat incerci sa te protejezi si ca ai puterea sa treci peste suferinta, ca ai dreptul sa traiesti TOT, nu doar cat este frumos, ci cu puterea de a invata cum sa iti construiesti un viitor bun si de care sa fii mandru si fericit! Si cel mai greu, va trebui sa incepi sa risti.  

 Nu dispera ca ai o varsta si ca nu ajungi sa iti intemeiezi o familie, facand astfel compromisuri care sa te faca sa suferi o viata!

Nu fi trist ca nu ai gasit inca persoana care sa vrea sa stea langa tine in pat si sa citeasca o carte in timp ce te mangaie pe par, in loc sa iti ceara sa iesiti in fiecare seara, pentru ca nu isi poate gasi linistea in linistea cuplului.

Nu te speria ca nu are cine sa iti fie alaturi in cele mai grele momente ale vietii tale.

Nu ezita sa pleci de langa persoana care nu isi doreste ce iti doresti si tu de la viitor.

Ridica-te si cere ce iti doresti cu adevarat, asteapta pana gasesti ce cauti si nu te teme sa oferi. Tot ce ai mai bun. De fiecare data, indiferent de om. Pentru ca ce oferi nu este despre ei, este despre tine. Nu te privi cu ochii oglinzii, ci cu ochii sufletului tau, si asigura-te ca tot timpul lumina este aprinsa.Nu ascunde toate aceste suferinte in spatele lui "cel mai bine este fara complicatii', dand cu piciorul poate singurei persoane care poate sa insemne ceva pentru tine in viata asta. 

 Vei face greseli? Da. Vei evalua in defavoarea ta oameni si situatii, dar nu va dura la nesfarsit. Cand vei gasi ceea ce cauti..vei straluci din suflet . Si cand nu vei gasi, nu te teme sa pleci. Dar niciodata nu te opri sa primesti oameni in viata ta. Si mai ales sa ii cunosti cu adevarat. 

Ce sfat imi dau mie ca pentru tine J? Nu iti pierde timpul, nu il darui celor ce nu stiu sa il valoreze, acolo este viata ta. Acolo este tineretea ta, in timp sunt visele tale. Odata dat, nu se mai intoarce inapoi.

Ai curajul sa crezi in tine si sa ceri ce meriti sa primesti de la omul de langa tine si da tot ce ai mai bun chiar si celor ce nu sunt facuti sa ramana langa tine. Si pleaca cand simti ca nu esti in locul potrivit, dar fa-o cu umanitate, respect si caldura.

 Ce daca locul pe care ti-l doresti ocupat este vacant? Acolo, undeva, cineva te asteapta pe tine asa cum si tu il astepti pe el. Sau pe ea.

Si da, poarta-te cu fiecare om ca si cand traiesti intr-o lume oarba. Invata sa vezi cu sufletul. Daca nu stii cum, priveste filmul de mai jos , este o lectie de vazut! Cu sufletul!

https://www.youtube.com/watch?v=hlcx_q8u_YI

 

Ta Ta

C