I am strong because..

Zilele trecute am avut un moment in care am vazut dupa ceva vreme un mare AHA.

Se intampla la un curs cu Alice Anagnostakis, o inspiratie de femeie: ne-a pus sa impartim o foaie in doua si sa scriem ce determina Succesul si ce anume atrage lipsa lui, respective Esecul.

Pe scurt, foaia arata cam asa:

SUCCES	ESEC
Pregatire Perseverenta Motivatia de a reusi Vizualizarea reusitei Consecventa Efort sustinut Etc	Nu am avut noroc Se mai intampla Altii au fost mai buni Am renuntat Obiectivul a fost prea sus Etc

Concluziile au fost foarte simple: avem tendinta sa ne asumam tot ce inseamna Succes si sa lasam puterea Esecului in mana destinului – pe principiul “mistakes were made but not by me”. Singurul element care a fost trecut pe foaie si tinea de influenta grupului a fost “am renuntat”.

Si va intreb: oare lucrurile stau chiar asa?

Am cautat o imagine cat se poate de sugestiva care sa ne faca sa intelegem ca si succesul si esecul sunt parte din noi- sunt in controlul nostru si desi nu se pot exclude, sta in puterea noastra sa le influentam: in fiecare succes exista un gram de esec si in fiecare esec exista si un gram de succes. Asta daca vedem partea plina a paharului: succesul nu vine niciodata sa ne bata pe umar si sa ne spuna”iata-ma, am sosit!”- ci necesita dedicare, munca si perseverenta, de cele mai multe ori si sacrificii, pe cand esecul poate fi vazut ca o parte a procesului de invatare- desigur, doar daca invatam sa ni-l asumam si sa cautam lectia din el. Pe scurt, diferenta dintre invinsi si invingatori sta in renuntare.

Si cum nu ne place sa ne asumam esecul, incepem sa cautam scuze: scuze la care suntem foarte priceputi. Partea si mai “grozava” este ca scuzele devin unicele noastre argumente pentru ceea ce s-a intamplat, sau mai bine spus ce nu s-a intamplat.

Oameni buni, chiar nu ne putem gasi scuze! Indiferent de situatie, putem fi mult mai buni decat ceea ce suntem in fiecare clipa a vietii noastre si depinde doar de noi sa fim mai buni. Nu de vremea de afara, nu de ce ne spun cei din jurul nostru ca putem sau nu putem realiza- depinde doar de noi.

Nu neg aici existenta  neprevazutului insa si aici, chiar daca ne loveste ceva neasteptat, nedorit, tot in controlul nostru sta puterea de reactie. Iar viata este suma emotiilor si reactiilor noastre mai degraba decat singurele lucruri pe care nu le putem influenta direct: nasterea si moartea- sau ma rog, asa ar trebui sa fie J.

Spre final, va propun un exercitiu: vizualitati imaginea de mai jos si raspundeti-va la urmatoarea intrebare: Poate fi viata doar Yin? Doar Yang?

Si daca raspunsul este NU: unde vrem sa stam mai mult?

Think about it: este tot in puterea ta J

Pe curand!

Cata

Ready, Aim and then what?

Astazi ma pregateam de o sedinta care sa ne scoata pe mine si pe ai mei dintr-un moment de cumpana in atingerea succesului nostru ca echipa. Si ma gandeam, si ma tot gandeam…ce sa le spun, cum sa le spun sa nu para vorbe goale, sa nu sune totul ca o placa pe care am si au mai auzit-o de prea multe ori.

Si am facut ceva…altfel J- un exercitiu. Ne-am fixat o tinta in micutul spatiu de 50mp- 10 persoane J. Am vizualizat-o si le-am spus ca trebuie sa o atingem. Au sarit imediat sa puna mana pe ea. Da, la modul super simpatic. Apoi le-am zis ca exericitiul nu este asa si i-am rugat sa se aseze in pozitie de Start- ca la atletism. Si am rostit cuvintele magice.. pe locuri…fiti gata… si n-am apucat sa continui ca si-au dat startul singuri si au atins iarasi tinta. Atunci a fost tare amuzant dar inca nu am reusit sa facem exercitiul.

Le-am zis ca este important sa vina de la mine startul si am reluat. Pe locuri..fiti gata…fiti gata…fiti gata… si nu am mai dat startul. Nedumerire, frustrare…toate emotiile la un loc. De ce? De ce nu am dat startul? Pentru ca am vrut sa inteleaga ce simt de cate ori nu isi ating scopul- tinta si, cel mai important, DE CE nu ajung sa o faca.

Pentru ca sunt oameni care se rezuma la a tinti versus la a face ceva.

Pentru ca sunt oameni care intai executa si apoi tintesc, fara sa afle de ce-ul din spate- uneori nimeresc, insa de cele mai multe ori nu.

Pentru ca este important sa le facem pe toate , in ordinea corecta, astfel incat treaba sa iasa bine: sa vizualizam tinta (pe locuri), sa ne pregatim(fiti gata) si sa actionam (Start).

Pe curand!

Cata

What’s your favourite song?

Astazi am facut ceva atipic pentru varsta mea (zise babaciunea din mine :) )- am ascultat muzica in drum spre munca- si am ascultat ceva, tinand cont de faptul ca parcurg zilnic mai bine de 120 km in drum spre si dinspre munca. A fost minunat- drumul placut, timpul a trecut altfel…pana cand, in metrou, m-am uitat in jur. Nu eram singura care asculta muzica. Bun, si ce?- o sa ma intrebi.

 Ei bine, atunci m-am uitat la oamenii din jurul meu si intai i-am vazut in ritmul muzicii mele- veseli, plini de energie. Apoi m-am uitat mai bine si am vazut ca nu toata lumea era asa- asta pentru ca inimile noastre cantau melodii diferite.

Da, fiecare dintre noi se poate regasi foarte usor intr-o melodie care sa i se potriveasca. Pot spune chiar ca la finalul vietii am putea face o descriere completa a ceea ce am trait doar compunand o melodie: cand vesela, cand trista, cand plina de ritm si energie, cand un zgomot infernal…pentru ca asa suntem noi, mai multa traire decat materie.

Stii, eu am o melodie care ma scoate din cea mai neagra stare. Am o melodie care reda perfect momentul in care m-am indragostit. Mai am o melodie care mi se pare atat de trista incat imi este foarte greu sa o ascult. Am o melodie pe care nu o pot asocia cu altceva decat cu adusul primului fel de mancare la o nunta - da, stiu…:)

Viata noastra este compusa din cantece.

Si atunci m-am gandit- am cautat si ascultat cea mai frumoasa si plina de veselie melodie, in drum spre munca, si nu doar o data. Am ascultat-o pana cand mi-a umplut sufletul la refuz de fericire, de plenitudine, de sentimentul de viata frumoasa si bogata in emotii bune. Si mai mult decat atat, am dus-o mai departe, catre cei dragi si ghici ce- i-am inveselit si pe ei :). Cu o simpla melodie.

Este atat de simplu sa te ajuti sa ai o zi grozava. Asculta-ti melodia preferata si in timp ce o faci priveste lumea din jurul tau caci va capata un alt sens. Pasii te vor calauzi diferit.

Vei alege diferit. In acea zi vei alege sa dansezi in loc sa te impiedici!

Melodia mea preferata este aceasta: https://www.youtube.com/watch?v=xZweLtjNxZY

A ta care este? :)

Cata

Learn to live

               Vorbeam zilele astea cu o prietena draga mie, care mi-a spus ceva de genul:  “De ce trebuie sa ne bucuram ca este vineri azi si sa ne intristam ca vine ziua de luni? Zilele de luni pana vineri nu se pun la socoteala? Este viata noastra acolo! De ce abia asteptam sa treaca?”.

Cat adevar! A descris viata a majoritatea dintre noi in doar 10 secunde. How sad is that?

In secunda aia m-am gandit ca, desi in general ma bucur de fiecare zi in parte, inevitabil am trait si eu senzatia TGIF. Si cat de faina a fost! Si totusi…viata noastra inseamna fiecare zi, nu traim doar  vineri seara, sambata si duminica! Da, este adevarat, atunci reusim de cele mai multe ori sa avem timp pentru noi insa hai sa ne gandim putin la granita dintre simpla bucurie a zilelor aproape de cei dragi vs acea stare apasatoare de “oh Doamne, nu mai trece saptamana asta odata?!?!”.

Gandind putin mai in detaliu imi amintesc ca in majoritatea cazurilor, pacientii diagnosticati cu “saptamana apasatoare” au suferit la locul de munca. Sunt situatii in care influentarea starii de bine nu ne apartine (sa le numim “neprevazute”), dar in majoritatea cazurilor suntem capabili sa schimbam “roata norocului”.

Si aici intervine citatul meu preferat: “If a man Is called to be a street sweeper, he should sweep the streets even as Michelangelo painted, or Beethoven composed music, or Shakespeare composed poetry. He should sweep the streets so well, that all the hosts of Heaven and Earth will pause to say “Here lived a great street sweeper, who did his job well”.

De ce este preferat? Simplu! Pentru ca m-a scos din acea stare in care supravietuiam de luni pana vineri ca sa traiesc in weekend alaturi de familia mea. Pentru ca si in momentele grele, peste care toata lumea trece, am invatat sa aduc valoare prin munca facuta, oricat de putina placere mi-ar fi facut job-ul avut la un moment dat. Dand valoare m-am imbogatit in interior si am invatat ca este foarte usor sa fii motivat si puternic atunci cand contextul iti permite! Marea arta este sa inveti sa ramai motivat in vremurile in care esti incercat- pentru ca doar atunci viata iti da cele mai pretioase lectii…ajutandu-te sa inveti.

Asa ca nu uita: tine de tine sa traiesti in fiecare zi! Si tu stii mai bine ce ai de facut pentru asta ;).

Ta ta!

Catalina

Invata sa inoti!

Hey,

Stateam si ma gandeam zilele trecute ca cu cat inaintam in varsta cu atat ne este mai greu sa incepem ceva. Parca prindem asa…o teama de inceput.

Am stat si m-am intrebat de unde teama asta si ca sa am un punct de plecare mi-am imaginat un pahar aproape plin- o parte contine teoria experientelor traite, o parte practica in a incepe ceva nou. Si stiti ceva? Cu cat inaintam in varsta cu atat se schimba ponderea, pe masura ce partea teoretica se mareste scade dorinta de a face lucruri noi-se reduce practica. Stiti vorba “ teoria ca teoria, practica ne omoara”- era una dintre preferatele mamei pe vremea adolescentei mele J.

Ei bine, dorinta asta repetata de a face lucrurile in practica exact ca in teorie m-a dat putin peste cap. Nu-mi ieseau perfect. Si cred ca pic cu pic am inceput sa ma tem sa incerc lucruri noi, sa invat sa gestionez ambiguitatea, mi-am dorit siguranta, siguranta si iarasi siguranta. Asa te prinde zona de confort in mrejele ei…ai simtit asta? J

Ei bine, am cautat un exemplu super simplu care sa ne faca pe mine si pe tine sa intelegem ca lucrurile nu stau chiar asa.

Imagineaza-ti prima lectie de inot. Pentru instructor mesajul “dai din maini si din picioare asa” e super simplu. Nu are niciun motiv sa se indoiasca ca vei putea sa faci exact asa: sa dai din maini si din picioare si asa vei sta la suprafata. Pentru tine teoria este la fel de simpla, dar cum ramane cu practica? J Practica ne omoara, nu? J Si daca ti-as spune ca orice inceput suna bine in teorie si ca in 100% dintre cazuri ti se va parea greu sa ajungi la momentul la care practica va egala si chiar depasi teoria? Ti se va parea greu. Si poate va fi greu. Da, va fi greu cu siguranta. Dar nu vei reusi daca nu vei incepe sa practici teoria. Pentru ca nu exista obstacol pe lumea asta pe care sa nu-l fi avut cineva inaintea ta. Cineva care a reusit. Asa ca…de ce sa nu reusesti si tu? Da-ti rabdare si ai incredere ca vei reusi J.

 Eu am incredere ca TU vei reusi. Doar incepe o data practica! J Si nu te mai teme de inceputuri. Iti vor aduce intotdeauna ceva frumos!

Seara frumoasa!

Catalina

Ce astepti?

Buna dragilor,

Long time no see :)
Revin astazi cu forte proaspete desi am pneumonie in toiul verii (tipic ), sa va împărtășesc cateva ganduri pe care le-am tot avut in ultima vreme. Astazi vreau sa ma opresc la probleme.


Desi nu este un secret faptul ca in fiecare zi avem fel si fel de situatii de depasit, este un mister faptul ca alegem sa ne incarcam cu ele de fiecare data, ca si cand doar noi am avea parte de o zi mai puțin grozava, spre deosebire de toate sufletele ce ne inconjoara. Ma intreb: lucrurile stau asa? Cunoasteti pe cineva care sa aiba doar zile perfecte?  Eu una nu cunosc :). Si atunci, de ce alergam după cai verzi pe pereti, asteptandu-ne ca fiecare dimineata sa ne aduca numai lucruri magice?
Nu stiu daca ati auzit sau urmarit One minute with Maxwell, cu John Maxwell. Vi-l recomand cu caldura. In fiecare dimineata alege un cuvant si, timp de un minut, tine un speech scurt si de maxim efect. Mi-a fost recomandat de prieteni dragi si de atunci il urmaresc cu mare interes.  Ei bine, iata ca mi-a luat doar un minut, intr-o dimineata, sa aflu cu stupoare ca toata lumea are probleme. Zi de zi :). Este un adevar, clar, insa m-a surprins faptul ca, desi stiam, nu m-am gandit niciodată serios la asta. Pentru ca nu vedeam lucrurile ASA. Acel minut m-a invatat ceva extrem de pretios pentru mine, suficient sa vad lumea cu alti ochi. Va intrebati despre ce vorbesc, nu? Ei bine, secretul sta in CUM alegi sa gandesti aceste obstacole. Te poti incarca, supara, frustra sau te poti gandi ca asta e viata, un nesfarsit cerc de probleme, iar tu, daca nu ai fi un om puternic, nu ai putea sa le depasesti. Ca atare, ai solutia sa te trezesti in fiecare dimineata pregatit sa faci fata la tot ce te asteapta, si sa intelegi ca asta este realitatea vietii. Daca am gandi in solutii pentru probleme in loc sa ne gandim doar la probleme si la cat de oropsiți suntem, am trai zile mai bune.

Asa ajung la punctul 2 si o sa te intreb: Ce astepti ? Care e planul? No one else is comming! Nimeni nu o sa vina sa faca ceva, orice, in locul tau! Nu mama, nu tata, nimeni! Si atunci...de ce astepti? Ce astepti? Pe ei? Pe altcineva? Pe cine? Ei te pot ajuta dar pana la un punct si doar daca vrei sa fii ajutat- doar asa vei sti sa ceri. Ai tai te-au invatat sa mergi, insa nu au mers in locul tau. Te-au invatat sa mananci, dar nu au mancat in locul tau. Intelegi unde bat? Cele mai importante realizari din viata ta au fost realizarile tale. Imi iubesc enorm parintii. Este un motiv foarte bun sa nu devin o piatra de moara. Nici pentru ei si pentru nimeni altcineva. Daca vrei sa ai zile in care sa te bucuri ca ai devenit un om mai bun, mai puternic, bazeaza-te in primul rand pe tine! Cineva spunea ca nu e o idee buna sa iti pui fericirea in ceva ce poate fi pierdut. Singurul lucru de pe lumea asta pe care nu il poti pierde esti TU! De aceea fericirea sta in tine si in privirea ta. Asa ca mare grija- atentie la modul cum vezi lucrurile :).

Te las,
O seara buna sa ai!
Catalina

Fish’n sale

 

Salutare!

Astazi vorbim despre vanzare. Vanzarea ca arta, nu ceea ce avem impresia ca facem punand pe o “tejghea” produsele pe care ne rugam sa le vrea clientii nostri.

Mi s-a intamplat recent sa fac un mistery intr-un magazin de telecom, sa vad cat de bine se promoveaza serviciile de pe “tejghea”. Am stat intentionat cu spatele la vanzatori mult timp, tocmai pentru a vedea daca exista interes asupra mea. Surprinzator am fost abordata intr-o maniera foarte placuta, deloc intruziva, de catre o domnisoara. Desigur ca eram interesata “sa ma uit putin”. Toate bune si frumoase pana aici insa distractia abia incepe. Imediat ma trezesc ca mi se propune o oferta foarte buna, cu nelimitat “fara numar”, la un pret exceptional. Am cerut asa ceva? Nope. Desi suna bine, datorita faptului ca mi-a pus fix 0 intrebari de identificare sansele ei de a vinde ceva au devenit 0. 0 pentru ca am inteles si ca nu o interesa ce doream eu de fapt. Mergand mai departe cu discutia afla ca nu au ce telefon imi doresc si ca as vrea sa fac o portare de pe firma. Brusc ma trezesc ca imi ofera fix aceeasi oferta ca inainte, doar ca la un pret de 3,3 ori mai mare. A fost ceva de genul “ Pe bune? Pentru 7 numere mi se pare cam mult”. A facut ochii mari. Desigur, nu intrebase nici macar pentru cate numere aveam nevoie. A ramas ca ma va suna in aceeasi zi cu o oferta, fara sa ma intrebe ceva- desigur, ceea ce nu s-a intamplat. Nu a fost singura experienta de acest gen, ceea ce m-a dus cu gandul la un sfat suficient de vizual incat sa ramana in mintea oricui vrea sa faca pe bune o vanzare.

Secretul in vanzare este sa vinzi ce ii trebuie omului din fata ta. Orice este in afara acestei idei nu se cheama vanzare.  

Cum afli daca produsul tau este ceea ce ii trebuie clientului din fata ta? Simplu: pune intrebari. Intrebari de identificare a nevoii. Explica si de ce le pui, pentru ca este in beneficiul amandurora.

Este ca la pescuit- cu cat pui momeala mai in adanc, cu atat vei avea mai multe sanse de reusita. Momeala= intrebari de identificare a nevoii. Doar asa iti vei da seama daca vanzarea ta este una pe bune.

Cu alte cuvinte: daca momeala este prea sus (intrebari de identificare 0= exemplul domnisoarei de mai sus), sansele ca eu sa sar sa cumpar sunt extrem de mici, zero pentru o vanzare calitativa, in orice caz. Singura exceptie ar fi aceea ca eu sa stiu inainte toate beneficiile si sa nu ma intereseze ce spune vanzatorul- mai rar asa clienti.

Daca momeala este in adancime dar intrebarile de identificare sunt insuficiente sansele mai cresc. Cu 0,01%.

Daca insa momeala este unde trebuie, iar clientul a raspuns tuturor intrebarilor de identificare si ajungeti la concluzia ca produsul tau i se potriveste, vanzarea se face aproape instantaneu, iar beneficiile nu dureaza 10 minute, pana cand iti paraseste clientul magazinul. Este din categoria “this is the beginning of a beautiful friendship”.

Daca nu, nu te mira daca momeala se va intoarce impotriva ta J.

So, scurt pe doi: take your time, trateaza fiecare client asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat. Respecta-l, intereseaza-te de ce are nevoie si asigura-te ca momeala sta intotdeauna acolo unde trebuie.

Zi frumoasa sa ai!

Catalina