Astazi am simtit nevoia sa scriu cate ceva despre felul meu de a gandi, cu atat mai mult cu cat vad suficient de multe cazuri in care cei dragi mie, cei apropiati si nu numai sunt nevoiti sa treaca prin situatii neplacute.
Ceea ce se intampla destul de des la locul de munca, pentru ca despre asta voi povesti astazi, este sa ne confruntam cu ...ceea ce putem numi “atac la persoana” :). Stiu, folosesc cuvinte mari si lucrurile nu stau chiar asa, insa cand pe baza unul conflict in aparenta minor se naste o furtuna interioara...cum am putea pune lucrurile altfel?
Realitatea spune ca, indiferent daca lucrezi intr-o companie mare sau una mica, observi ca...oamenii vorbesc. Vorbesc...mult...mult si, as vrea sa spun bine, dar de cele mai multe ori se intampla mai rar :).
Unele discutii ajung sa ne afecteze, astfel incat, ajungem sa ne gandim actiunile, job-ul ca atare, prin prisma a ceea ce credem noi ca ar putea gandi ei. Se intampla tuturor, problema apare atunci cand se intampla des. La unii dintre noi se intampla atat de des incat, tot ceea ce parea un job foarte fain ajunge sa devina o povara. Iar eu vreau sa va ajut sa nu ajungeti acolo.
Ultima oara cand am trait o experienta similara, a fost acum cativa ani. Cred ca 5. Atunci, in mijlocul “conflictului intern, pe când eram gata sa “let it out”, am primit cea mai desteapta intrebare din viata mea. Dialogul a fost foarte scurt si nici nu apucasem sa spun care e problema, deci cu atat mai greu de acceptat, la ce avant aveam.....:)
Tu ti-ai facut treaba bine? Poftim?!? Ti-ai facut treaba bine? Da...pot spune ca da. Atunci, nu ai de ce sa iti faci griji.
Pfff, greu, fratica. Adica sa nu mai apuc eu sa spun cat de victima sunt, sa primesc niste cuvinte de compatimire...ati vazut ce bine e...daaa...va dati seama. Eram ca un Pepsi in interior, gata sa explodeze. Si...m-a socat. Totul: intrebarea, atitudinea...a fost...PERFECT.
Exact ca un pumn de box primit in moalele capului, la momentul potrivit. Am facut ochii mari, simtind ca m-am trezit dintr-un somn adanc si..de a doua zi am gandit lucrurile asa. La inceput a fost greu, insa am urmarit sa imi fac treaba bine, zi de zi. Sa pun capul pe perna linistita, zi de zi.
Linistea care a venit dupa, detasarea de confilctele ce au urmat, capacitatea de a ma remonta dupa situatiile dificile prin care am trecut..TOTUL, se datoreaza acestei intrebari minunate.
Pentru ca de atunci, fac tot ce tine de mine. Si este un sentiment minunat.
Ceea ce va doresc si voua!
Cu drag,
C
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu