Fish’n sale

 

Salutare!

Astazi vorbim despre vanzare. Vanzarea ca arta, nu ceea ce avem impresia ca facem punand pe o “tejghea” produsele pe care ne rugam sa le vrea clientii nostri.

Mi s-a intamplat recent sa fac un mistery intr-un magazin de telecom, sa vad cat de bine se promoveaza serviciile de pe “tejghea”. Am stat intentionat cu spatele la vanzatori mult timp, tocmai pentru a vedea daca exista interes asupra mea. Surprinzator am fost abordata intr-o maniera foarte placuta, deloc intruziva, de catre o domnisoara. Desigur ca eram interesata “sa ma uit putin”. Toate bune si frumoase pana aici insa distractia abia incepe. Imediat ma trezesc ca mi se propune o oferta foarte buna, cu nelimitat “fara numar”, la un pret exceptional. Am cerut asa ceva? Nope. Desi suna bine, datorita faptului ca mi-a pus fix 0 intrebari de identificare sansele ei de a vinde ceva au devenit 0. 0 pentru ca am inteles si ca nu o interesa ce doream eu de fapt. Mergand mai departe cu discutia afla ca nu au ce telefon imi doresc si ca as vrea sa fac o portare de pe firma. Brusc ma trezesc ca imi ofera fix aceeasi oferta ca inainte, doar ca la un pret de 3,3 ori mai mare. A fost ceva de genul “ Pe bune? Pentru 7 numere mi se pare cam mult”. A facut ochii mari. Desigur, nu intrebase nici macar pentru cate numere aveam nevoie. A ramas ca ma va suna in aceeasi zi cu o oferta, fara sa ma intrebe ceva- desigur, ceea ce nu s-a intamplat. Nu a fost singura experienta de acest gen, ceea ce m-a dus cu gandul la un sfat suficient de vizual incat sa ramana in mintea oricui vrea sa faca pe bune o vanzare.

Secretul in vanzare este sa vinzi ce ii trebuie omului din fata ta. Orice este in afara acestei idei nu se cheama vanzare.  

Cum afli daca produsul tau este ceea ce ii trebuie clientului din fata ta? Simplu: pune intrebari. Intrebari de identificare a nevoii. Explica si de ce le pui, pentru ca este in beneficiul amandurora.

Este ca la pescuit- cu cat pui momeala mai in adanc, cu atat vei avea mai multe sanse de reusita. Momeala= intrebari de identificare a nevoii. Doar asa iti vei da seama daca vanzarea ta este una pe bune.

Cu alte cuvinte: daca momeala este prea sus (intrebari de identificare 0= exemplul domnisoarei de mai sus), sansele ca eu sa sar sa cumpar sunt extrem de mici, zero pentru o vanzare calitativa, in orice caz. Singura exceptie ar fi aceea ca eu sa stiu inainte toate beneficiile si sa nu ma intereseze ce spune vanzatorul- mai rar asa clienti.

Daca momeala este in adancime dar intrebarile de identificare sunt insuficiente sansele mai cresc. Cu 0,01%.

Daca insa momeala este unde trebuie, iar clientul a raspuns tuturor intrebarilor de identificare si ajungeti la concluzia ca produsul tau i se potriveste, vanzarea se face aproape instantaneu, iar beneficiile nu dureaza 10 minute, pana cand iti paraseste clientul magazinul. Este din categoria “this is the beginning of a beautiful friendship”.

Daca nu, nu te mira daca momeala se va intoarce impotriva ta J.

So, scurt pe doi: take your time, trateaza fiecare client asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat. Respecta-l, intereseaza-te de ce are nevoie si asigura-te ca momeala sta intotdeauna acolo unde trebuie.

Zi frumoasa sa ai!

Catalina

Renuntare. Renuntare?

Hey guys,

Astazi mi-am propus sa va vorbesc despre renuntare.  Despre renuntare pentru ca desi multa lume vorbeste despre cat de greu este sa depasesti anumite provocari nu am auzit pe nimeni sa spuna ca a renuntat. Am folosit intentionat termenul “provocari” in loc de “situatii dificile”/”probleme” etc. pentru ca am descoperit ceva foarte interesant, ce cred ca va va aprinde si voua un beculet.

Se spune ca varsta aduce cu ea intelepciune. De ce intelepciune? Pentru ca orice om in varsta pe al carui sfat te poti baza a trait niste experiente care l-au adus acolo, de cele mai multe ori grele. Pentru ca asa este viata: un examen nesfarsit, in care ai de trecut fel si fel de probe. Ei bine, dupa ce le treci, inevitabil devii un om mai bun. Iata cum pentru mine problemele au devenit provocari.

Este cert: intotdeauna maine vei fi mai bun decat astazi, pentru ca pana maine vei fi depasit deja cel putin o provocare.

Sunt usoare provocarile? Niciodata. Merita efortul depasirii? Intotdeauna.

Ei bine, si atunci, de ce ne vaitam? De ce spunem de fiecare data cat de greu este, pregatindu-ne parca sa renuntam? De ce in loc sa cerem un sfat ne grabim sa descriem toate motivele posibile pentru care ceva nu ne-ar iesi?

Se zice ca atat cel ce spune ca se poate, cat si cel ce spune ca nu se poate, au dreptate. Nimic mai adevarat. Doar ca…exista trei categorii de oameni:

·         Cei ce reusesc;

·         Cei ce esueaza;

·         Cei ce ii pregatesc pe cei din jur sa esueze; cea din urma categorie este cea mai nociva pentru noi deoarece de cele mai multe ori aceste persoane chiar sunt bine intentionate in ceea ce ne priveste si este foarte greu sa faci diferenta intre un sfat bun si unul inutil cand cel ce ti-l ofera este o persoana draga, sau de incredere.

Ei bine, ce faci cand ai de trecut o provocare?

In primul rand gandeste-te ca o sa o treci. Trebuie sa stii ca o sa reusesti, sa o simti, sa vizualizezi reusita. Indiferent ce problema ai avea, cineva inaintea ta a avut-o cu siguranta. Si guess what: a si reusit sa o depaseasca!

In al doilea rand intreaba-te cum sa reusesti si cine te poate ajuta: accesul la informatii este infinit, fie ca vorbim despre persoane dragi, fie ca vorbim despre carti reale sau virtuale, TED sau orice altceva, ai de unde sa iti afli solutia!

In al treilea rand acorda-ti timp sa afli cea mai buna solutie si nu in ultimul rand actioneaza!

S-ar putea sa nu reusesti din prima. Dar doar perfectionandu-ti abordarea vei reusi.

Cu putin inainte sa nasc mama mea a avut un accident in urma caruia diagnosticul a fost pareza la mana dreapta- avea cotul sfaramat. Si-a dorit atat de tare sa isi tina nepoata in brate si sa ma ajute in aceasta perioada minunata, incat pentru ea acest diagnostic nu a existat. Dupa operatie si o recuperare dureroasa si-a revenit complet. Faptul ca nu isi simtea mana dreapta nu a impiedicat-o sa fie alaturi de mine din prima zi de cand am ajuns acasa.  I-a fost greu? DA! Dureros? Al naibii! A meritat efortul? De un milion de ori DA!

Este pentru mine un exemplu personal atat de puternic incat nu imi dau voie sa gandesc  vreodata ca nu pot sa fac ce imi propun. In viata ai permanent nevoie de cate un pas inainte. Doar asa ai invatat sa mergi . Daca atunci nu ai renuntat, atunci, de ce ai face-o acum?

Zi frumoasa sa ai!

Catalina

Fericirea nu este o himera

Hey there,

Stiu, am lipsit.

Dar am lipsit motivat, mi-am incarcat bateriile cu fericire: cu oamenii din jurul meu, cu capsiuni, inghetata,  cu Sofia, cu tot ce mi s-a intamplat.

Nu te gandi ca am castigat la loto, ar trebui sa incep sa joc macar J. Nu te gandi ca am avut o revelatie- nu s-a intamplat nimic de genul. Si stii de ce? Pentru ca fericirea nu este o himera dupa care alerg in calatoria asta numita viata. Fericirea este in fiecare dintre noi, iar pentru a o vedea pentru mine a fost  suficient sa deschid ochii.

Uita-te bine in jur. Apreciaza tot ce ai. Apreciaza si ce nu ai pentru ca iti da un scop in viata. Apreciaza oamenii minunati din viata ta, apreciaza si oamenii care nu iti sunt pe plac pentru ca de la fiecare dintre noi ai ceva de invatat.

Nu conteaza destinatia calatoriei cat conteaza ceea ce devii odata ce ai atins-o. Nu uita asta.

Viata ta este plina de minuni in fiecare zi- pentru ca te trezesti.  Nu ma crezi? Intreaba un bolnav de cancer. Apoi intreaba un copil flamand ce gust are friptura pe care o lasi in farfurie la masa, intreaba un orb cum isi imagineaza un rasarit de soare, intreaba un tata cum isi creste copiii fara mama si exemplele pot continua. Din pacate la nesfarsit.

 Pentru ca in lumea asta nimic nu este drept si nici intamplator. Iar tu esti un caz fericit. Deocamdata. Asa ca apreciaza tot ce ai ACUM, pentru ca fericirea este ACUM . Si cu ajutorul tau va fi langa tine si maine, si poimaine si pentru norocosi pentru totdeauna.

 Nu astepta ca fericirea sa vina sa te loveasca peste ochi intr-o zi spunandu-ti “uite, am venit, eu sunt FERICIREA”. Sper ca stii ca lucrurile nu vor sta asa niciodata. Cu toate astea o faci- astepti si tot astepti. Dar ce astepti, ma rog, cand totul e la tine?

Daca ma intrebi pe mine ce motive ai sa stii ca esti fericit ACUM, am eu cel putin 100 pentru tine. Completeaza-ma tu :).

Seara plina de fericire iti doresc!

Cu drag,

Catalina

Viata bate filmul

Salutare!

Astazi as vrea sa iti vorbesc despre esec si despre cum reactionam cand se intampla.

Am sa formulez scurt si la obiect: cel mai rau lucru pe care il poti face pentru tine este sa iti plangi de mila.

Exemple in acest sens sunt o gramada insa nu am sa scriu astazi despre Edison, am sa iti impartasesc putin din experienta mea.

Pentru prima data, la modul constient, pusa in fata unei experiente nefavorabile mie, am reactionat diferit: am sarit de faza in care imi plangeam de mila. Iti povesteam de triunghiul dramei, acela in care exista un Agresor, o Victima si un Salvator. Ei bine, m-am pozitionat in afara triunghiului si man, tare bine a fost.

·         Vizibilitate asupra optiunilor- crystal clear

·         Repozitionare decizie rapida- done

·         Incarcare emotionala negativa – 0

·         Indreptarea rapida a situatiei- done

·         Raportul cu cei din jur- excelent

·         Starea de bine- 1000%

Este o certitudine faptul ca viata nu este roz. Foarte rar este roz chiar. Insa la fel de cert iti pot spune ca suntem  regizorii vietii noastre si ca de noi depinde calitatea filmului.

Ultima expresie in materie de dezvoltare personala este ca esecul este de fapt invatare. Foarte adevarat daca alegi sa inveti ceva bun pentru tine. Eu din lectia mea nu am invatat ca “oamenii sunt rai”. Am invatat cum sa merg mai departe.

E din categoria “viata e frumos” J.

Sa aveti o zi grozava!

Catalina

EN- Life is better than the movie

Hey there!

Today I would like to write you about failure and about our reaction to it.

I’ll be short: the worst thing you can do in a situation like this is to feel peety for yourself and start crying about it.

There are many examples sustaining my thoughts but today I will not discuss about Edison but about my personal experience.

For the first time in my life I consciously reacted in a different way while experiencing an unfriendly situation: I didn’t start acting like a victim by feeling sorry for myself.  I was telling you the other stories about the drama triangle, that has an Agressor, a Victim and a Rescuer. Well, this time I positioned myself outside  the triangle and man, that felt good! J

·         Visibility on my alternatives- crystal clear

·         Repositioning for a quick decision- done

·         Negative emotional burdening – 0

·         Quick fix of the situation- done

·         Report - excelent

·         Well being- 1000%

It’s a certainty the fact that life is not pink. We actually have rare moments when it is pink. But I can also tell you for certain that we are the producers of our own lives and that it’s up to us to make a really good movie.

The last expression in the personal development area is that failure is actually a learning phase. True if you choose to learn something good/useful/positive for you . From my lesson I didn’t find out that “people are mean”. I found out how to move on.

It’s from the “live is beautiful” category J.

Have a great day!

Catalina

Este ora 1, Omul Negru a venit!

In viata fiecaruia dintre noi apare la un moment dat Omul Negru- va amintiti jocul nu-I asa? Cand eram mica  il jucam destul de des. Un copil din grup era Omul Negru si in momentul in care incepea Leapsa noi fugeam mancand pamantul, nu care cumva sa ne prinda.

Ei bine, anii au trecut, noi ne-am maturizat si constat ca regulile jocului au cam ramas aceleasi pentru unii dintre noi. Fiecare intalneste la un moment dat un Om Negru. E util. Este util pentru ca e tare usor sa dam vina pe el pentru fuga noastra. Ceea ce nu intelegem poate este ca in jocul copilariei unicul scop al Omului Negru era sa ne prinda iar al nostru sa fugim. Dar sa fugim la modul amuzant, plini de viata. Va amintiti ce se intampla cand ne prindea? Omul Negru devenea persoana care era prinsa pentru prima data si jocul continua.  

Este foarte interesant sa intelegem cate lucruri putem invata din jocurile copilariei. Spre exemplu, sa ne gandim de cate ori punem eticheta asta, de Om Negru cuiva. Este paravanul perfect pentru tot ceea ce nu reusim sa depasim. Asta se intampla daca continuam sa jucam acelasi joc, cu aceleasi reguli.

Ei bine, daca v-as spune ca regulile jocului s-au schimbat? Daca v-as spune ca Omul Negru este o amenintare doar daca noi permitem lucrul acesta? Ce ar fi fost daca un prieten de-al nostru din copilarie,  ar fi spus in timpul jocului ca nu ii este frica de Omul Negru? Ca i se pare stupid sa fuga de amicul lui, cu un cap mai mic ca el, pentru simplul motiv ca-l reprezinta pe Omul Negru? Cum ar fi sa procedam noi asa acum? Cine e Omul Meu Negru? Cine e al tau?

Acum sa iti mai spun ceva. O sa plec de la premisa ca unicul scop in viata Omului Tau Negru nu e sa iti faca tie viata amara J- o sa razi, dar este o realitate. S-ar putea sa imi spui “Nu, dar poate deveni”- hihi, sa speram ca nu J. Ei bine, puterea lui este data de tine. Ii dai puterea sa te conduca sau nu- este atat de simplu.

Eu am ales. Am ales sa tin la mine puterea. Si de cate ori ma gaseste Omul Negru stii ce fac? Mi-l imaginez intr-o bula care se face din ce in ce mai mica in Universul meu minunat si in loc sa ma sperii ma amuz de gura lui mare care suna tare funny in imaginatia mea. Si cam acolo se opreste .

Pentru ca aleg sa nu ma mai joc Omul Negru si pentru ca aleg sa imi fac singura regulile jocului.

Seara frumoasa va doresc!

Catalina

EN

For all of us there is a Dark Man entering our lives from time to time- do you remember the game in our childhood? While I was a little girl I used to play it a lot. One of my childhood friends playes the Dark Man’s role and started haunting us while we ran “for our lives”.

Well, the years went by, we grew old and I see that the game rules kind of stayed the same for some of us. Everyone meets this Dark Man once in a lifetime. It’s quite useful because it’s really easy to blame him for our faults. What we do not understand  Is that the unique scope of our childhood game was for him to catch us and for us to run. But run in a funny way, in a filled with life funny way. Do you remember what used to happen if one of us got caught? The Darm Man became the guy that got caught first and the game went on.  

It’s interesting and also important for us to understand how many things we can learn from our childhood games. For example, let’s think how many time do we put a Dark man etiquette on someone.

That is the perfect camouflage for all the things we do not manage to overcome. This is happening if we choose to play the same game with the same rules.

Well, what if I told you the rules of the game have changed? What if I told you that the Dark Man is a threat for us if only we let him to become one? What if our childhood friend said that he refused to play the Dark Man game because he feels it is stupid to chase people and to be chased?  J What if we say that in our games? Who or what is the Dark Man after all? Who is your Dark Man?

Know let me tell you something else. My presumption is that your Dark Man’s unique scope is not to chase you – you’ll laugh but that’s true (hopefully you don’t have a stalkerJ ). Well, his power is being given by You. You either give him the power of becoming your Dark man or not- is that simple.

I made my choice. I choose to keep the power. And everytime I identify my Dark Man do you know what I do? I imagine that peron in a tiny bubble and instead of being afraid I get amused by his or her big mouth. And that’s where it stops.  

Because I choose not to play the Dark Man game anymore and because I choose to make my own rules for the game.

Have a great evening!

Catalina

Work out your learning zone

Salutare!

Astazi sunt plina de energie si nu pentru ca este weekend ci pentru ca in sfarsit am facut PASUL.

Pasul spre a iesi din zona de confort si a intra intr-o noua zona de invatare- mai pe scurt am decis sa fac o schimbare in cariera.

Ce sa va zic, mi-a fost foarte greu insa it feels great! Si partea frumoasa este ca vad in jurul meu mai multi oameni dragi, pe care ii apreciez acum si mai mult, ce  incep sa faca astfel de pasi. Cu toate ca decizia a fost grea pentru unii (mai toti), acum sunt fericiti si impliniti si abia astept sa spun si eu acelasi lucru J- soon.

Pe de alta parte am de asemenea prieteni buni care inca sunt tematori ca au facut pasul si cel mai bun lucru pe care il pot spune este ca, indiferent de rezultat, miscarea merita facuta.

Cumva este o situatie similara cazului in care stii ca este bine sa te duci la sala pentru a fi in forma, stii ca odata ce se vor vedea rezultatele vei fi fericit si cu toate astea iti gasesti suficiente scuze ca sa nu o faci. Asta pentru ca ti se pare ca este greu. Da, clar, orice inceput este greu dar ce este important sa te intrebi este daca “greul” iti face bine sau “binele” iti face rau in ecuatia asta?

Ei bine da- la fel sta treaba si cu momentul in care stii ca trebuie sa faci altceva.

Constientizeaza:

• ·         Care iti este potentialul
• ·         Care iti este dorinta
• ·         Care sunt resursele de care dispui si care sunt cele de care ai nevoie pentru a-ti atinge scopul
• ·         Ai incredere in tine ca poti sa o faci- de aici porneste totul!
• ·         Vizualizeaza succesul
• ·         Apuca-te de treaba si nu te opri pana cand noua zona de invatare iti va deveni zona de confort J.

Dupa aceea vei sti ce ai de facut.

Nu uita ca suntem construiti sa construim, sa invatam si sa ne dezvoltam. Gandeste-te unde am fost acum 20 de ani si unde suntem acum si vei intelege ca si tu poti face diferenta!

Sa ai o seara frumoasa!

Catalina

When and how to compromise

 

Buna tuturor,

Am o gramada de teme pe care le-am tot adunat si pe care vreau sa vi le impartasesc si am sa incep cu una mai speciala, pentru ca ni se intampla tuturor- compromisul.  Cand si cum facem compromisuri?

Ce inseamna un compromis pana la urma?

Compromisul este un acord obtinut prin cedari reciproce. Reciproce. Reciproce J.

Insist pe reciproce pentru ca adeseori nu luam in calcul reciprocitatea in momentul in care ne gandim ca facem un compromis. De cele mai multe ori se intampla sa lasam de la noi, pur si simplu, considerand ca am facut un compromis, cand de fapt nu facem decat sa renuntam.  Desigur, nu vorbim despre situatiile in care pe baza unor argumente constatam ca solutia cea mai buna nu este la noi. Vorbim despre acele situatii in care dreptatea este impartita, cum s-ar spune, fiecare are un punct de vedere valid si pentru a ajunge la un consens fiecare dintre parti trebuie sa renunte la ceva.

Ceea ce am descoperit pe propria-mi piele este faptul ca desi la prima vedere este normal sa nu avem totul sau sa nu castigam totul, nu este normal ca de fiecare data cand ne regasim intr-o situatie de compromis, sa nu identificam de ce-ul care ne determina sa luam o decizie in acest sens.

Pe acel site minunat si plin de informatii educative pe care vi l-am impartasit am aflat ca nu suntem constienti de  majoritatea deciziilor pe care le luam . Spre exemplu, daca cineva te intreaba de ce te-ai imbracat intr-o anumita tinuta astazi, cel mai probabil nu vei da niste explicatii argumentate. Daca te va intreba de ce ai ales sa mananci un anumit fel de mancare, de asemenea vei da niste explicatii sumare. Daca te va intreba de ce ai ales o anumita ruta in drum spre casa, nu vei avea in totalitate un raspuns care sa faca referire la niste decizii constiente.  Asta  pentru ca ne imbracam cum ne simtim, mancam ce avem pofta si mergem acasa pe drumul cel mai cunoscut. Totul este bazat pe niste ratiuni rapide, ce vin din subconstient si de cele mai multe ori genereaza comportamente.

Ei bine dragii mei, la fel este si cu compromisul, sau renuntarea. Facut inconstient si in mod repetat va genera un comportament. Comportamentul in timp ne va schimba ca oameni si ne vom trezi intr-o zi cu niste intrebari lipsite de raspuns si in cel mai rau caz cu frustrari, regret- Doamne freste J.

Ei bine, sfaturile mele pentru mine si pentru voi astazi sunt urmatoarele:

• ·         De fiecare data cand renunti la ceva, intreaba-te daca  pur si simplu renunti sau faci un compromis;
• ·         Gandeste-te la ce ai de castigat de pe urma acestuia sau la ce ai de pierdut;
• ·         In oricare dintre situatii identifica de ce-ul. Te va ajuta sa intelegi daca decizia ta a fost una benefica sau nu (poti renunta la jumatate de salariu pentru o casa de copii orfani, caz in care desi nu ai nimic de castigat sufleteste vei descoperi ca ai luat o decizie minunata).
• ·         In cazul in care de ce-ul iti va arata niste raspunsuri (de fiecare data, sper), cauta cauza primara  ce te-a determinat sa renunti si cauta sa afli daca nu cumva deja ai un comportament nedorit in acest sens.
• ·         Pot fi si situatii in care te gandesti ca desi decizia ta de a renunta la ceva nu e una tocmai buna, poti trai cu asta. Cum afli daca e o decizie buna sau nu? Simplu: gandeste compromisul in volume mari, adica repeta-l over and over si asa vei intelege rapid daca intr-adevar poti trai cu asta (ex. Angajarea pe un salariu sub asteptarile tale, din lipsa gasirii unui alt loc de munca, iertarea unui sot infidel etc.);
• ·         Daca constati ca nu ai luat o decizie potrivita, nu te teme sa redeschizi discutia  explicand de ce-ul tau si toate implicatiile pe care tu le intelegi interlocutorului tau;
• ·         Comunicarea este intotdeauna cea mai buna cale de a rezolva situatiile desi nu este intotdeauna cea mai usoara;
• ·         Nu uita ca lucrurile bune se obtin prin munca si efort sustinut: 1% inspiratie si 99% transpiratie J.

SSfatul zilei? Nu face niciodata compromis de la valorile personale. 

Mult success va doresc!

Catalina